La cinema, la teatru, în romane, în cântece, poeme, despre ce este vorba? Despre dragoste. Despre dragoste şi despre căsătorie. Iată că despre dragoste şi căsătorie nu trebuie să discutăm: bărbaţii şi femeile vin pe pământ cu nevoia de a iubi şi, pentru marea majoritate, de a se lega prin căsătorie de fiinţa pe care o iubesc. Evident, dragostea şi căsătoria nu merg totdeauna împreună; câteodată e dragoste fără căsătorie, alteori e căsătorie fără dragoste. Cu toate acestea, la modul general, un bărbat şi o femeie care se iubesc au tendinţa de a se căsători pentru a trăi împreună şi pentru a se păstra unul pentru celălalt. Deci, în mod obişnuit, bărbaţii şi femeilese iubesc şi se căsătoresc. Aşa merge lumea.Şi dacă pun acum întrebarea: “E de la sine înţeles, preocuparea voastră principală e dragostea şi căsătoria.Dar cum le-aţi înţeles ? De ce trebuie să vă căsătoriţi? Sau, mai mult decât atât, fără a vorbi despre căsătorie, de ce credeţi că trebuie să stabiliţi un contact cu o altă fiinţă, să vă uniţi cu ea, şi cel puţin pentru câteva secunde să formaţi o unitate?”… cine ştie să răspundă? Foarte puţini oameni şi-au pus problema; din moment ce lucrurile stau aşa, de ce să ne batem capul? Dar iată că Iniţiaţii, care au obiceiul de a reflecta asupra tuturor manifestărilor existenţei pentru a le aprofunda, au descoperit că această tendinţă atât de naturală, atât de răspândită, de a căuta o altă fiinţă pentru a te uni cu ea, ascunde unul dintre cele mai mari secrete ale universului. Dacă omul ar înţelege semnificaţia acestei tendinţe şi ar şti să o utilizeze în munca spirituală ar deveni o divinitate.
Tradiţia povesteşte că la origine, fiinţa umană a fost creată bărbat şi femeie. Deci, orice bărbat este în acelaşi timp bărbat şi femeie, şi orice femeie este în acelaşi timp femeie şi bărbat. A fi bărbat sau femeie înseamnă a nu fi decât o jumătate, şi nu-i rămâne fiecăruia de făcut altceva decât să îşi găsească jumătatea complementară. Unde? În el însuşi. Acesta este lucrul care nu se ştie. Pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie adevărata căsătorie este unirea interioară cu cealaltă jumătate a fiinţei sale şi nu unirea exterioară cu o altă femeie sau
un alt bărbat. Da, aceasta este adevărata căsătorie: a găsi această cealaltă jumătate a eului propriu, a o atrage şi a fuziona cu ea şi a deveni, în fine, o fiinţă completă pentru a realiza o muncă magică.
Majoritatea căsătoriilor care se fac pe pământ nu sunt decât experienţe, încercări, mai mult sau maipuţin reuşite, aşteptând de a putea realiza adevărata căsătorie care este de ordin spiritual.Această adevărată căsătorie e reprezentată în religiile Indiei prin simbolul lingamului. Cunoaşteţi acest simbol: el învaţă că cele două principii (principiul masculin reprezentat de linia verticală, şi principiul feminin reprezentat de baza orizontală) nu trebuie să fie niciodată separate în fiinţa umană. Fiecare bărbat, fiecare femeie trebuie să ajungă să realizeze interior uniunea celor două principii. Desigur, este foarte dificil; şi chiar, majoritatea timpului, când bărbatul şi femeia se unesc fizic, în realitate ei rămân separaţi: în sufletul lor, în capul lor, ei sunt separaţi. Faptul că ei sunt separaţi fizic, aceasta nu are importanţă; ceea ce este important, este ca fiecare să realizeze în el însuşicăsătoria principiului masculin şi al principiului feminin.
Dacă sunteţi capabili de a înţelege misterele căsătoriei, veţi înţelege toate secretele vieţii. Căsătoria este lucrul cel mai răspândit, dar foarte puţini îi cunosc sensul ei profund. Câte unul se plictiseşte, şi se căsătoreşte
pentru a se distra… sau are nevoie să plăceri senzuale şi căută partenera (sau partenerul) care îi va da aceste plăceri… sau e sărac şi se căsătoreşte pentru a se îmbogăţi… sau e incapabil de a se descurca singur în viaţă şi îi trebuie o servitoare sau un valet pentru a-l ajuta. Despre motivele pentru care oamenii se căsătoresc, să nu mai îmi spuneţi!
Pentru mine, căsătoria este un act atât de sublim încât nu sunt sigur că l-am aprofundat cu adevărat. Ceeace ştiu, este că numai căsătoria spirituală permite realizarea lucrurilor mari. Cât timpbărbatul nu este căsătorit
interior, el are forţa, chintesenţa, dar nu o poate condensa pentru ca ea să fie vizibilă, tangibilă, reală în planul fizic:lui îi lipseşte factorul capabil de a furniza materia pentru realizarea lucrurilor, adică tocmai principiul feminin. Şi
dacăfemeia nu este căsătorită interior, ea are toate materiale, dar nu are flama, scânteia care trebuie să îmbrăţişeze totul. Ea poate avea multă materie, dar această materie nu se aprinde, e moartă, stagnantă, pentru că spiritul e absent. Nu uitaţi aceasta.
Căsătoria este o problemă foarte vastă pe care putem să o studiem peste tot în natură. Astfel, în chimie, fizică, astronomie, botanică, anatomie, psihologie, etc., vorbim fără încetare despre căsătorie. Să luăm numai exemplul apei, care este un element indispensabil vieţii în univers. Ce este apa? Un copil născut din unirea unui tată, oxigenul, şi a unei mame, hidrogenul: H2O. Da, şi de ce unirea unui 1 (O) şi a 2 (H2O)?… Pentru că 1 este numărul principiului masculin, şi 2 este numărul principiului feminin.
Să luăm, de asemenea, exemplulcuvântului. Cum produce omul cuvântul? Cu braţele sale, cu picioarele sale, cu urechile, cu nasul său, cu pântecul său? Nu, cu gura sa. Şi gura din ce este formată? Din limbă şi cele două buze; şi atunci când limba şi cele două buze se pun în mişcare produc cuvântul articulat. Limba este principiul masculin şi cele două buze sunt principiul feminin. Astfel, principiul masculin şi principiul feminin produc un copil: cuvântul. Vedeţi ştiinţa formidabilă care este conţinută în această pagină a marii cărţi a naturii vii!
Dacă filozofii ar fi reflectat asupra mecanismelor cuvântului, asupra elementelor care intră în joc pentru ca omul să poate scoate sunete articulate, ei ar fi putut descoperi prin analogie că Dumnezeu conţinea mai înainte în El cele două principii prin care El a creat pe Fiul său, Cuvântul, şi că fiul a pus în mişcare toate creaturile. Pentru că, cuvântul nu este lipsit de sens, nu este rostit fără un motiv, el e adresat cuiva în vederea a ceva. “La început a fost cuvâtul” a spus sfântul Ioan. Cuvâtul reprezintă mişcarea, copilul.
Acum, iată esenţialul din ceea ce aş vrea să vă fac să înţelegeţi. La fel cum Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt, la fel în planul fizic, jos, oamenii crează viaţă. În gură, cele două principii sunt împreună, mereu împreună.
Pentru a putea vorbi, trebuie ca cele două buze şi limba să fie împreună pentru a produce sunete. Încercaţi să articulaţi fraze fără a vă pune limba şi buzele în mişcare, nu veţi reuşi. În Dumnezeu cele două principii sunt împreună, unite; ele nu sunt niciodată separate, de aceea Dumnezeu crează fără încetare. În timp ce oamenii
se comportă ca şi cum cele două principii ar fi separate, bărbaţii posedă numai principiul masculin iar femeile numai principiul feminin; dar cum, pentru a crea viaţă, trebuie să le unim, iată o serie întreagă de dificultăţi şi complicaţii!
Toate creaturile care nu dezvoltă în ele însele cele două principii, masculin şi feminin, nu sunt cu adevărat imaginea lui Dumnezeu, şi ele nu au plenitudinea. Evident, eu nu mă refer la faptul de a avea cele două principii în plan fizic, ci în plan spiritual: principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, unite împreună.
Numai fiinţele care au realizat unirea celor două principii în ele însele, principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, acestea sunt în adevăr şi posedă forţa. Şi cine sunt aceste fiinţe? Sunt adevăraţii Maeştrii,adevăraţii Iniţiaţi, care au înţeles sfânta treime a Iubirii, a Înţelepciunii şi a Adevărului. Aceste fiinţe se manifestă cu adevărat ca reprezentanţii lui Dumnezeu, conductorii lui Dumnezeu şi trăiesc în plenitudine. Iată modelele de urmat.
Cuvântul nu poate fi realizator, el nu poate acţiona asupra materiei pentru a o fasona decât dacă el esteplin dedragoste şiinteligenţă. Cuvintele goale, cuvintele fără sens, cuvintele în aer, nu pot produce nimic. Vedeţi,toate acestea ne obligă să studiem şi să facem eforturi pentru ca cuvintele noastre să producă efecte în lumea întreagă, în întreaga creaţie, în lumea vizibilă şi în lumea invizibilă; pentru ca ele să pună în mişcare oamenii, îngerii, arhanghelii, spiritele şi elementele. Trebuie deci ca în cuvinte să fie inteligenţă, lumină, dar să fie de asemenea căldură, multă dragoste, plenitudinea iubirii. În acel moment, da, cuvintele devin puternice. E clar acum? Deci, atunci când vorbiţi cu prietenii voştri, cu soţul sau soţia voastră, cu copiii voştri şi nu aveţi rezultate,aceasta dovedeşte foarte simplu că cuvintele nu sunt încă aşa de luminoase şi pline de căldură.
Voi toţi, noi toţi, purtăm în noi înşine, în gura noastră simboluri de o importanţă cosmică. Toată lumea are o gură, dar cu această gură fiecare se plânge în loc să mulţumească, să mulţumească zi şi noapte că au o gură, şi o limbă în mişcare! Străduindu-se să nu facă prosti cu această limbă, pentru că se spune că ea nu are os, dar sfărâmă oase. Da, când nu sunteţi nici inteligenţi, nici înţelepţi, nici rezonabili, nici buni, sfărâmaţi oasele altora cu limba: e destul să puneţi limba în mişcare şi distrugeţi familii, faceţi oamenii să se piardă, sau îi masacraţi, şi faceţi toate acestea cu gura, cu limba!
E timpul să conştientizăm în fine că Dumnezeu ne-a dat ceva preţios: gura cu limba. Trebuie să conştietizăm acestea şi să spunem: “Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu am înţeles până acum comorile pe care Tu le-ai pus în gura mea, că nu am înţeles că pronunţând cuvinte pot să Te imit, să devin ca şi Tine. Nu mi-am dat seama că fac rele cu cuvintele mele: am spus lucruri fără bun simţ, am rănit oamenii, am perturbat creaturile şi am dărâmat totul la pământ cu ajutorul acestui instrument pe care Tu mi l-ai dat.În loc să fac bine, de a consola, de a susţine, de a dirija, de a ghida făpturile, în loc să le dau viaţă şi să le învii, în loc să le ridic şi să le proiectez către Tine, Domnul, Creatorul, eu le-am demolat şi le-am degradat. Iartă-mă şi învaţă- mă cum să-mi folosesc gura şi limba pentru a face bine, pentru a lumina şi a încălzi pe alţii, nu numai pentru a mânca, a bea şi a spune prosti fără a înţelege nimic vreodată.”
Gura este un organ extraordinar, atât de puternic, încât trebuie să tremurăm şi să veghem ca să nu lăsăm să scape cuvinte veninoase, ci cuvinte constructive, educative şi dătătoare de viaţă. Şi chiar dacă în aparenţă dojeniţi sau condamnaţi pe alţii, nu trebuie să aveţi ca scop decât faptul de a-i ajuta şi a-i lumina. Din acel moment vă veţi crea un viitor indescriptibil de frumos. E scris în Evanghelii: “Prin cuvintele tale te vei justifica, şi prin cuvintele tale vei fi condamnat” adică viitorul tău va fi bun sau rău, luminos sau tenebros, celest sau infernal, după cuvintele pe care le-ai rostit în timpul existenţei tale.
Deci, cuvintele sunt de o aşa importanţă pentru construcţia viitorului nostru încât trebuie să reflectăm şi să medităm întreaga viaţă asupra acestui subiect. Trebuie să luăm în consideraţie importanţa cuvântului şi, deschizând gura, să veghem aceasta acţiune să fie întotdeauna de partea binelui.
Pot merge mai departe aprofundând această idee pentru a vă arăta că totul este legat, că există în univers o lege a corespondenţei absolute. Soarele vorbeşte… El vorbeşte, şi cuvântul său este viaţa, el vorbeşte şi cuvântul său e lumina care cade aici pe pământ, pe plante, animale şi oameni. Iată, soarele invizibil, care acţionează asupra soarelui vizibil, produce lumina şi această lumină se transformă în căldură. Să presupunem acum că limba corespunde tatălui, cele două buze mamei, şi cuvântul copilului; atunci, ceea ce dă tatăl mamei, acesta e cuvântul care vitalizează, care animă. E aceeaşi lege: la fel cum soarele invizibil acţionează asupra soarelui vizibil, care acţionează apoi asupra pământului pentru a-l fertiliza, la fel bărbatul fertilizează femeia, la fel cuvântul fertilizează sufletele şi inimile. E aceeaşi lege. În acel moment, cel ce vorbeşte devine tatăl, cel ceascultă devine mama, şi naşte copii…
“Atunci, veţi spune, bărbaţii pot deveni mame?” Da, desigur, pentru că cel ce ascultă este ca o femeie. E suficientă o schimbare de polaritate. Atunci când o femeie îi vorbeşte soţului său ea ia o polaritate masculină,iar soţul care ascultă ia polaritate feminină şi naşte copii. Copii sunt sentimentele, emoţiile, gândurile,
deciziile şi actele. Vedeţi, acelaşi principiu se aplică în toate circumstanţele, în toate regiunile, în toate domeniile.
E vorba de aceeaşi lege, infailibilă. Trebuie să ştim să jonglăm de la un plan la altul.
Încercaţi deci de acum înainte să lărgiţi felul vostru de a vedea lucrurile. Dacă rămâneţi neclintiţi în anumite concepţii nu veţi înţelege niciodată plenitudinea vieţii, pentru că totul este legat. “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.”. Mulţi spiritualişti repetă această frază fără a o înţelege cu adevărat, pentru că nu ştiu la ce anume corespund cuvintele “jos” şi “sus”. Pentru a le înţelege, trebuie să le înlocuim prin alte cuvinte reprezentând imagini, creaturi, existenţe sau lumi… Ce am putea pune în locul cuvântului “jos”? Jos, poate fi sexul, poate fi pământul, femeia, materia sau infernul. Iar “sus” poate fi creierul, cerul sau soarele, omul, spiritul… aici Hermes Trismegistul a păstrat secretul, nu a precizat, noi suntem cei ce trebuie să căutăm.
Dar ceea ce este extraordinar, e că a mai adăugat “pentru a face miracolele unui singur lucru”. Da, “ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos pentru a face miracolele unui singur lucru.” Deci, jos şi sus fac ceva împreună, produc “un singur lucru”, copilul. Şi ce este acest singur lucru? Hermes Trismegistul nu a explicat. Vedeţi, limba şi cele două buze sunt două lucruri care se unesc pentru a face miracolele unui singur lucru, care poate fi Cuvântul. Dar ceea ce este sigur este că trebuie doi pentru a produce acest singur lucru: principiul masculin şi principiul feminin, ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Când un bărbat şi o femeie vor să aibă un copil, trebuie ca unul să se pună în sus şi celălalt în jos. Cel care este jos este ca şi cel care este sus; diferenţa este în poziţie. Şi de ce? Pentru a produce miracolele unui singur lucru: copilul.
Deci, reflectaţi acum, încercaţi să nu vă mai treacă viaţa fără a vedea nimic, fără a înţelege, în somn şi în incoştienţă. Trăiţi de acum înainte o viaţă plină de sens, lăsaţi tot ceea ce vă reţine în regiunile inferioare, toate senzaţiile, ocupaţiile, care nu vă aduc nimic! Luaţi esenţialul şi la treabă!
“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus.” Aceste cuvinte a lui Hermes Trismegistul ne relevă că înainte de a exista jos, printre oameni, căsătoria exista deja sus. Da, sus, între principiile cosmice masculin şi feminin se realizează fără încetare o unire, un schimb care, în planul fizic, se reflectă sub forma căsătoriei.
Iată ce ne relevă Ştiinţa iniţiatică. E spus în Geneză: “La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.” Cerul şi pământul sunt două simboluri pe care trebuie să le interpretăm, la fel şi relaţiile care există între ele; acestea sunt simbolurile celor două principii emisiv şi receptiv, masculin şi feminin. Cele două principii se unesc şi din această unire se nasc copii.Tot ceea ce vedeţi şi chiar şi ceea ce nu vedeţi este o creaţie a celor două principii. Tot ceea ce este produs pe pământ este un copil a acestei uniri a pământului cu cerul. Dacă pământul şi-ar tăia legătura, dacă nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul său, iar pământul ar deveni un deşert.
Cerul şi pământul, principiul masculin şi principiul feminin există deja în regnurile sublime din înalt, şi ele se reflectă mai departe în toate regiunile şi în toate domeniile până în planul fizic. Peste tot, nu vedem decât decât unirea celor două principii, masculin şi feminin iar această unire produce o forţă, o energie. Când vreţi să branşaţi un aparat electric folosiţi o priză tată şi o priză mamă, dar aţi remarcat că fiecare dintre ele sunt polarizate? Sunt două şi două… Da, fiecare lucru, fiecare fiinţă posedă în ea însăşi cei doi poli. Pământul, cerul, bărbatul, femeia au fiecare în sine doi poli. Deci, când se unesc, acestea face patru, şi iată forţele care circulă, iată copiii care se nasc. Dar fără acest contact, fără această unire, această fuziune, acest schimb, nu se produce.
Acum, dacă ne punem această problemă în domeniul vieţii interioare, vom înţelege că atât timp cât omul nu va stabili un contact cu o realitate care îl depăşeşete: cerul, lumea divină, el va rămâne singur. Şi dacă rămâne singur va rămâne steril, improductiv, şi va dispărea într-o zi fără a lăsa urme. Veţi spune: “Dar am o soţie (un soţ); şi avem copii!” Da, în planul fizic, dar aceasta nu ajunge. Adevărata căsătorie este de a şti cum să lucrezi cu cele două principii în toate domeniile. Dacă îndepliniţi condiţiile în planul fizic, material, aveţi rezultate: o întreagă populaţie, e de înţeles, dar în alte domenii sunteţi singur, steril, pentru nu aţi înţeles această lege a căsătoriei în toate regiunile: în plan astral, în plan mental, etc…
“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.” Sus este domeniul divin; jos, e planul fizic. Tot ceea ce găsim în planul material corespunde unui adevăr din planul spiritual. În planul spiritual, ca şi în planul fizic, trebuie să ştim să stabilim contacte. Iniţiaţii au ascuns acest adevăr în simbolul şarpelui care îşi muşcă coada. Iată simbolul adevăratei căsătorii. Veţi spune: “Cum? Un şarpe care îşi înghite coada e simbolul căsătoriei?” Da, pentru că adevărata căsătorie este în fiinţa umană, e fuziunea capului şi a cozii. Cealaltă căsătorie nu este decât reflectarea acesteia.
În conştiinţa sa omul este separat de el însuşi. Trebuie deci să regăsească acea parte pe care nu o cunoaşte şi să se unească cu ea. Această idee e conţinută şi de formula: “Cunoaşte-te pe tine însuţi” care era înscrisă pe frontispiciul oracolului din Dephi. Dar foarte puţini au înţeles sensul acestei inscripţii. Am citit într-o zi un comentariu făcut de un profesor universitar de la Sorbona, şi am rămas siderat: chiar şi cei mai erudiţi nu înţeleg nimic şi explică această frază ca şi copiii, fără pic de adevăr, fără profunzime.
A te cunoaşte, nu înseamnă a-ţi cunoaşte caracterul cu calităţile şi defectele sale sau a cunoaşte limitele condiţiei umane. Dacă nu ar fi decât aceasta, chiar şi copiii ar fi capabili de a se cunoaşte. În “Cunoaşte-te pe tine însuţi” ce este acest “însuţi”? Braţele? Picioarele? Creierul? Nu. Sentimentele? Gândurile? Nu. Acest însuţi e o parte de Dumnezeu, o scânteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte îndepărtat, foarte sus… Şi acolo trebuie omul să se afle pentru a se cunoaşte, în această entitate imortală, omniscientă, care e
atotputernică: Eu-l său superior, care e o bucată de Dumnezeu… şi trebuie să conştientizeze că depinde de El, că face parte din El, că nu există ca existenţă nici ca activitate separată de El. În acel moment omul va descoperi că tot ceea ce gândea, tot ceea ce simţea era o iluzie, un lucru ireal, iar realitatea era acest Eu, acest Sine interior care este Dumnezeu Însuşi, şi că, dacă ar face eforturi pentru a se lega de El, pentru a simţi că face parte din El, de a fi unul împreună cu El, conştiinţa sa s-ar topi în Etern, iar el şi-ar extrage forţa, lumina, iubirea din Etern; el nu s-ar mai simţi ca ceva separat, mic, suferind, ci s-ar simţi ca şi Dumnezeu Însuşi!
V-am mai explicat: cât timp omul se va identifica cu corpul său fizic, el va rămâne vulnerabil, slab, muritor ca şi corpul fizic, şi va fi atins de orice i se întâmplă corpului său. Dar dacă el încetează să se identifice cu corpul său fizic şi cu impulsurile sale instinctive pentru a se identifica cu centrul universului, cu sursa vieţii, cu Creatorul, el se va îndepărta din ce în ce mai mult de slăbiciune, de bătrâneţe, de boală şi de moarte, el se va apropia de Cel ce este nemuritor, omniscient, omniprezent. Din acest motiv insistă Iniţiaţii asupra acestui “însuţi”. Pentru că atât timp cât omul se va mulţumi de a cunoaşte orice altceva în afara lui, el nu va atinge niciodată lucrurile la care aspiră: libertate, pace, fericire. A se cunoaşte înseamnă a se topi în imensitatea lui Dumnezeu.
Deci, înţelegeţi-mă bine, când Iniţiaţii antici Greci spuneau: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”, ei nu preconizau de a se cunoaşte în toate slăbiciunile şi în toate limitările, pentru că slăbiciunile, limitările, viciile nu sunt “tu însuţi”. Iată ceea ce trebuie înţeles.
Evident, această fuziune cu Dumnezeu nu se poate face aşa de rapid. Chiar în toată existenţa lor, unii nu reuşesc să aibă această conştiinţă superioară graţie căreia să simtă că sunt una cu Eternul. Din timp în timp ei au o străfulgerare, o iluminare, dar a doua zi se simt iar separaţi, slabi, nenorociţi. Cel care a realizat această fuziune cu Eu-l său superior se găseşte în pace şi în lumină, se simte nemuritor. El a ajuns la un grad de conştiinţă atât de elevat, atât de vast, încât consideră toate creaturile ca şi cum ar face parte din el însuşi, iar el nu mai are inamici, nu mai poate face rău la nimeni, el iubeşte toate fiinţele pentru că simte că el însuşi trăieşte în toate creaturile. El se supune unei morale superioare. Iată un nou sens al formulei: : “Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Pentru a ajunge la această stare de conştiinţă, o întreagă asceză e necesară. În India se numeşte Jnani- Yoga. Pentru a ajunge la conştiinţa identificării cu Dumnezeu, yoghinii hinduşi se servesc de formula “Eu, sunt El”. Meditând mult la această frază, yoghinul conştientizează că eu-l său nu există, că eu-l nu este altceva decât “El”, Domnul… El e unic, atotputernic, singura realitate.
Să aprofundăm acum semnificaţia cuvântului “a se cunoaşte”. Citiţi în Biblie că Adam a cunoscut-o pe Eva şi s-a născut Cain… el nu o cunoştea înainte? Abraham cunoscut-o pe Sarah şi s-a născut Isaac…
Cunoaşterea subînţelege un contact. E o apropierea a doi poli care vor să se topească sau, dacă vreţi, să se guşte unul pe altul. Da, ce fac copiii când sunt mici? Ei iau tot ce le cade în mână şi duc la gură. Astfel învaţă ei să cunoască lucrurile. Pentru copil, organul cunoaşterii nu este creierul, ci gura: el vrea să guşte totul. Iar pentru a cunoaşte un miros, un sunet, o imagine sau un gând, ce faceţi? Le lăsaţi să pătrundă în nasul vostru, sau în urechile voastre sau în ochii voştri sau în capul vostru. Deci, cunoaşterea nu e nimic altceva decât a lăsa să
penetreze într-un organ al corpului nostru obiectul pe care vrem să-l cunoaştem. Şi pentru naşterea copiilor,e aceeaşi lege. Cunoaşterea se realizează prin penetrare: ceva ne penetrează pentru a fuziona cu noi.
În această fuziune cu un obiect sau cu o fiinţă, noi vibrăm în armonie, la aceeaşi lungime de undă cu el. Să presupunem că avem două diapazoane cu braţele de aceeaşi lungime… Când faceţi să vibreze pe unul, celălalt va răspunde pentru că vibrează pe aceeaşi lungime de undă. Deci, pentru a ne cunoaşte, pentru a cunoaşte acea fiinţă divină care e înlăuntrul nostru trebuie să ajungem să vibrăm pe aceeaşi lungime de undă cu ea. Numai aceasta e condiţia de a o cunoaşte.
Să reluăm acum simbolul şarpelui care îşi înghite coada. El îşi înghite coada, adică uneşte cei doi poli masculin şi feminin pentru că vrea să se cunoască… Dar să presupunem că şarpele e foarte lung: cinci sute, o mie, două mii de metri… Într-o zi, plimbându-se, el găseşte o coadă jos, se întreabă ce este şi o muşcă… Şi iată că descoperă că e propria sa coadă! Ca şi puii de pisică: ei se joacă cu coada lor şi când o muşcă scot sunete ascuţite, au înţeles că e a lor! Omul e o fiinţă a cărui realitate depăşeşte cu mult aparenţa sa fizică: ceea ce se plimbă aici pe pământ, e coada sa… iar capul, unde e capul său?… Cât timp cei doi poli – capul şi coada – vor fi separaţi în el, el se va mulţumi să se târască.
Coada trebuie să găsească capul şi să se unească cu el; coada, eu-l inferior, trebuie să se unească cu capul, Eu-l superior, care e în înalt, în cer. În acel moment contactul e realizat, şi se face o circulaţie de energii armonioase, constante. În om, acest şarpe se găseşte în coloana vertebrală, e şarpele Kundalini, care odată trezit se ridică în lungul coloanei vertebrale. Când cei doi poli sunt în fine reuniţi, adică când Kundalini, de jos, se uneşte cu spiritul universal, Shiva, omul se cunoaşte, e în plenitudine.
“Cunoaşte-te pe tine însuţi”. “Tine însuţi”, nu e coada care mişcă aici în planul fizic, ci e capul, spiritul care este în înalt. Adevărata căsătorie este adevărata cunoaştere. Dar omul nu a realizat încă această căsătorie în el însuşi; el o realizează numai în afara lui: peste tot el face branşamente, legături, plasează circuite în uzine, în administraţie, în politică, în economie, peste tot, cu excepţia forului său interior. Acolo, nu mai ştie să branşeze nimic, de aceea se simte incomplet.
Cea mai mare realizare la care fiinţa umană poate să aspire este de a uni eu-l inferior cu Eu-l superior, coada cu capul. Evident, coada posedă câteva calităţi, ea are cel puţin forţa de a se mişca. Dar capul posedă multe altele în plus: ochii, urechile, gura, creierul. Deci, dacă vom putea să ne unim cu Eu-l nostru superior care are facultăţi atât de dezvoltate, vom cunoaşte tot ceea ce el cunoaşte, vom vedea tot ceea ce el vede şi vom auzi tot ceea ce el aude, şi vom fi perfecţi. Dar atât timp cât suntem separaţi, cât timp suntem doar o coadă care se mişcă, suntem privaţi de aceste bogăţii.
Trebuie să unim coada cu capul… Trebuie să “alăturăm cele două capete”. De secole, Iniţiaţii au lansat această formulă în lume, dar oamenii i-au pierdut sensul; ei o folosesc numai pentru partea materială, şi, la sfârşitul lunii, când banii încep să lipsească, ei spun: “Nu reuşesc să alătur cele două capete”. În realitate aceste două capete sunt coada şi capul şarpelui. A alătura cele două capete înseamnă a ajunge să dezvoltăm succesiv toate ceakrele, de la ceakra Mulhadhara de jos până la ceakra Sahasrara de sus, pentru a face unitatea. Cât timp nu vom reuşi să alăturăm cele două capete, vom fi în mizerie şi în privaţiuni. Ei da, e adevărat şi în planul spiritual ca şi în planul fizic.
Toate puterile creaţiei se găsesc în căsătorie. Aţi văzut vreun bărbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie să fie doi. De aceea toţi care nu se căsătoresc cu Cerul nu vor putea niciodată deveni creatori, ei vor rămâne celibatari. Trebuie să ne căsătorim, dar cu Cerul pentru a avea mulţi copii. Se spune în Geneză: “Creşteţi şi vă înmulţiţi!” Dar oamenii nu au înţeles această prescripţie decât în plan fizic. Fiecare comandament are cel puţin trei interpretări, dar oamenii se mulţumesc să înţeleagă lucrurile în plan fizic, şi aici este greşeala: de a nu vrea să meargă mai departe. Trebuie să creştem şi să ne multiplicăm, da, dar în lumea gândurilor şi sentimentelor, pentru a popula zi şi noapte pământul cu mici creaturi luminoase şi înnaripate care vor merge să influenţeze lumea întreagă pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu…
Trebuie să ne gândim la căsătorie, dar în înalt. Iată noua înţelegere, noua filozofie.
Dacă dimineaţa mergem să vedem răsăritul soarelui, este pentru că soarele e un centru, centrul sistemului nostru solar, şi privindu-l, noi ne îndreptăm spre propriul nostru centru. Eu-l nostru, adevăratul Eu, nu locuieşte aici; el e foarte departe în afara corpului nostru, el locuieşte în soare. Dar el are legături cu micul eu iluzoriu, aici, pe pământ, şi de fiecare dată când reuşim să stabilim conştient comunicaţia între cele două eu-ri, micul eu e atras în soare, şi acolo trăieşte în bucurie, în lumină. De aceea, amintiţi-vă, v-am dat anumite exerciţii de făcut la răsăritul soarelui. Vă imaginaţi, de exemplu, că sunteţi în soare şi că de acolo sus vă vedeţi aici pe pământ şi vă zâmbiţi, vă spuneţi: “Deci, bătrâne, eşti acolo, dacă ai şti ce bine e aici!” Astfel, o legătură se formează între eu-l vostru inferior şi Eu-l superior, restabiliţi legătura cu voi înşivă, vă regăsiţi. Dacă faceţi acest exerciţiu ani de zile, veţi ajunge să căpătaţi calităţile Eu-lui vostru superior. Şi cum Eu-l vostru superior este nemuritor, el cunoaşte întraga istorie a lumii şi v-o poate comunica. Cum el este liber, vă va da puterile sale. Cum el e plonjat într-un ocean de fericire, vă va da o fericire indescriptibilă.
Când bărbaţii şi femeile se unesc, ei simt o bucurie imensă, dar nu ştiu ce semnifică această bucurie. Ori, tocmai, această bucurie e manifestarea adevărului acestei metode: “a uni cele două capete”! Când omul a ajuns să unească cele două capete el a reuşit să se regăsească şi este în plenitudine. E aceeaşi bucurie, aceeaşi dilatare care îl învăluie, dar de o natură mult mai subtilă. Acestea sunt extazele de care vorbesc toţi sfinţii, yoghinii şi Iniţiaţii care au reuşit să se regăsească.
Deci, iată, în câteva cuvinte, v-am prezentat taina căsătoriei. Trebuie să vă căsătoriţi, dar nu numai cu creaturi exterioare vouă, pentru că în exterior vă pierde energiile. Trebuie să vă căsătoriţi cu voi înşivă, pentru ca toate energiile voastre să se multiplice.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Centri si corpuri subtile - Chakrele si forta Kundalini
Posedăm un corp fizic care e compus din organe. Chiar şi copiii ştiu asta: întrebaţi-i unde le sunt ochii, ei vă vor arăta; şi gura, urechile, nasul, picioarele vi le vor arăta, de asemenea. Mai târziu, la şcoală, ei vor învăţa că omul are cinci
simţuri (vederea, mirosul, auzul, gustul şi simţul tactil), având fiecare funcţii bine determinate: funcţiile senzaţiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii, etc.
Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simţuri, de aceea el încearcă să profite la maxim de posibilităţile lor şi, deasemenea, să-şi multiplice senzaţiile pe care le furnizează ochii, urechile, pielea, etc... Printre senzaţii, unele sunt mai mult sau mai puţin necesare şi mai mult sau mai puţin intense. De exemplu, gustul: cine ar nega bogăţia, varietatea senzaţiilor produse de gust, mai ales la o masă suculentă? Sau simţul tactil... Se spune că plăcerea sexuală dă cele mai puternice senzaţii, ceea ce este destul de îndoielnic. În general, da, e adevărat, dar nu pentru toată lumea: anumiţi artişti, înzestraţi cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului, trăiesc cele mai puternice impresii graţie culorilor şi sunetelor, mai intense decât cele din cazul actului sexual, care adesea îi lasă indiferenţi şi reci.
Majoritatea oamenilor nu e încă aşa de evoluată, putem spune că simţul tactil (în care includem şi sexualitatea) şi gustul sunt, pe moment, cele două simţuri care guvernează lumea. Vederea, auzul şi mirosul ocupă un loc secundar; sunt oameni pe care parfumurile, sunetele şi culorile îi lasă indiferenţi, cu excepţia cazului când este în joc interesul lor, ca în cazul animalelor, unde mirosul, auzul şi văzul sunt extraordinar de dezvoltate, pentru că au nevoie de aceste simţuri pentru a se proteja şi a-şi căuta hrana.
Observaţi oamenii: ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta şi atinge totul, de a cumpăra totul, şi totuşi le lipseşte ceva. De ce? Pentru că ei nu ştiu că, pentru a cunoaşte plenitudinea, a descoperi senzaţii de o putere şi bogăţie într-adevăr excepţionale, trebuie să începă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simţuri. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experienţe absolut de neconceput pentru occidentali. În India sau în Tibet, de exemplu, anumiţi yoghini locuiesc în găuri scobite în pământ. În această obscuritate, în linişte absolută,
nu există nici un fel de hrană pentru cele cinci simţuri, pe care yoghinul reuşeşte să le amorţească prin meditaţie. Iar când simţurile se opresc din funcţiune, ele nu mai absorb energia psihică destinată centrilor subtili: atunci, aceştia se trezesc şi yoghinul începe să vadă, să audă şi să simtă, să atingă elementele fluidice din regiunile superioare.
Când oamenii vor stăpâni şi domina materia graţie celor cinci simţuri, ei vor începe să se avânte spre înălţimi pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale. Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei, să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate, bogăţie... trebuie numai să căutăm!
AURA
Tot ceea ce există, oamenii, animalele, plantele, şi chiar pietrele, emit particule, produc emanaţii, şi această atmosferă fluidică, subtilă, care înconjoară orice lucru, o numim aură. Evident, ea nu este vizibilă, cu excepţia clarvăzătorilor, multă lume nici nu ştie că există. Aura este deci acest fel de halou care înconjoară fiecare fiinţă umană, cu diferenţa că la unii este vastă, luminoasă, puternică, posedă vibraţii intense, în timp ce la alţii, din contră, e mică, ştearsă, urâtă.
Prin intermediul aurei noastre se produce un schimb neîntrerupt între noi şi forţele naturii. Toate influenţele cosmice, planetare şi zodiacale care se deversează constant în spaţiu, vin până la noi, şi după calitatea aurei noastre, după sensibilitatea sa, puritatea şi culorile sale primim o anume forţă sau nu. Aura reprezintă, deci, antenele noastre, e un aparat care captează mesaje, unde, forţe care ne vin din univers. Să presupunem acum că există în lume anumite influenţe nefaste. Dacă aveţi o aură foarte puternică, foarte luminoasă, aceste forţe nu pot trece şi ajunge la conştiinţa voastră pentru a vă atinge, a vă zdruncina, a vă vătăma. De ce? Pentru că, înainte de a vă atinge, ele trebuie, mai întâi, să întâlnească aura voastră. Aceasta este o o barieră, un zid, sau ca o vamă la frontieră, şi la această vamă se găsesc angajaţi care nu lasă să treacă nimeni, fără să verifice ce are în bagaje, în maşini. Aceşti vameşi acţionează în exteriorul conştiinţei noastre, dar ei pot să ne avertizeze. Diferenţiem funcţiile aurei, dar în realitate ele sunt legate: sensibilitatea, schimbul şi protecţia, toate se fac în acelaşi timp.
Aura este constituită din emanaţii, dar nu numai ale corpului fizic, pentru că acestea nu sunt suficiente pentru a forma aura. Aura, e mai complexă, e o combinaţie a tuturor emanaţiilor a tuturor corpurilor subtile, şi fiecare dintre ele, prin emanaţiile sale, adaugă noi nuanţe. Corpul eteric al omului formează o aură care penetrează aura corpului fizic şi această aură a corpului fizic şi eteric ne arată sănătatea şi vigoarea sa. Corpurile astral şi mental, prin activitatea lor - sau inerţia lor -, calităţile – sau defectele - lor, adaugă alte emanaţii, alte culori la aura de mai sus, dezvăluind astfel natura sentimentelor şi gândurilor omului. Şi dacă corpurile cauzal, budhic şi atmic sunt trezite, ele adaugă alte culori, mai luminoase, alte vibraţii, mai puternice.
Emanaţiile celor trei corpuri superioare formează corpul de slavă, care ca şi aura, este o emanaţie a fiinţei umane, dar în timp ce aura exprimă totalitatea fiinţei - defectele ca şi calităţile – corpul de slavă este expresia vieţii spirituale cele mai
intense. De aceea, corpul de slavă se manifestă numai la mari Maeştrii.
La plante, corpul eteric adaugă vitalitatea, nevoia de a creşte şi conferă o aură mai intensă, de vitalitate mai mare decât cea a mineralelor. La animale, aura e şi mai bogată pentru că ele au deja un corp astral, corpul dorinţelor. În general, ele nu au început să-şi dezvolte corpul mental, în timp ce la unele animale, cum ar fi câinele, calul, elefantul, maimuţa... biologii găsesc un început al facultăţii de a gândi. E o gândire rudimentară, desigur, dar în vecinătatea oamenilor, corpul lor mental începe să se dezvolte, pentru că oamenii, ocupându-se de animale, iubindu-le, îngrijindu-le, contribuie mult la evoluţia lor. Cât despre oameni, ei dezvoltă corpul lor mental într-un mod prodigios; ei nu o fac tot timpul în sensul favorabil, dar cei ce ştiu să se conducă şi să-şi desăvârşească gândirea, îşi întăresc enorm aura.
Pentru ce s-au reprezentat sfinţii cu o aureolă în jurul capului? În trecut, exista o întreagă ştiinţă a culorilor care a explicat că fiecare virtute se exprimă prin intermediul unei culori particulare şi aura e formată din culorile produse de aceste virtuţi. Sfinţii au fost fiinţe de o mare puritate, care voiau să se apropie de Dumnezeu, să se topească în El pentru a-L cunoaşte şi a deveni asemenea Lui, şi în această dorinţă de cunoaştere, ei ajungeau la o anume penetrare, o anume înţelepciune şi o culoare galbenă de aur tâşnea din profunzimea fiinţei lor, învăluindu-i. Există tot felul de nuanţe de galben, de la galbenul cel fin, delicat, până la galben de aur.
Particulele emanate de un mare Maestru sunt dătătoare de viaţă, intense, luminoase, puternice. Penetrând aura noastră, aceste particule intră în structura noastră şi transformă fiinţa noastră. Aceia care au primit cu dragoste aceste emanaţii, vor începe, într-o zi, să gândească ca şi maestrul lor, să se poarte ca el, să devină liberi ca el. Desigur, aceasta nu se întâmplă decât după ani de zile, dar se întâmplă. Din păcate, oamenii nu se opresc niciodată asupra acestei părţi invizibile. Ei nu se bazează decât pe ceea ce le putem arăta, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibilă o neglijează. Şi totuşi, e atât de importantă! Deci, decideţi-vă să lucraţi asupra aurei şi veţi înţelege multe lucruri. Când sunteţi furioşi sunteţi înconjuraţi de culoarea roşie ca focul, dar un roşu întunecos, murdar, foarte diferit de roşul
trandafiriu ce corespunde dragostei. Şi dacă nu aveţi credinţă, pace, albastrul aurei voastre este şters, urât; pe măsură ce credinţa voastră creşte, culoarea albastră din aură seamănă cu albastrul cerului.
Una din funcţiile aurei este de a asigura schimburile între astrele exterioare şi astrele care sunt în noi. Dacă aura noastră e impură, întunecată, nu numai că nu poate sesiza curenţii benefici, dar ea îi captează pe cei malefici. Spunem că există planete benefice şi planete malefice. Dar atunci, de ce aceeaşi planetă acţionează favorabil asupra unora şi defavorabil asupra altora? E simplu: acela care nu primeşte decât influenţele proaste nu e pregătit să le capteze pe cele bune. În realitate, toate planetele sunt benefice, dar acţiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Dacă în aură se găsesc elemente care nu permit ca influenţele benefice ale unei planete să intre în om, curenţii pe care această planetă îi trimit se alterează, se sparg şi produc efecte nocive. În schimb, dacă aura sa e pură, puternică, toate influenţele, chiar şi cele proaste, devin bune pentru el.
Calitatea aurei noastre este cea care atrage virtuţile lui Saturn (răbdarea, stabilitatea, dorinţa de a cunoaşte) sau defectele sale (tristeţea, încăpăţânarea, acrimea), virtuţile lui Jupiter (grandoarea, generozitatea, bunătatea, clemenţa) sau defectele sale (ambiţia, vanitatea, dorinţa de a domina pe alţii, de a-i strivi chiar). Deci, problema care se pune pentru discipol este de a şti să lucreze asupra aurei sale pentru a primi
numai influenţele favorabile ale planetelor. Pentru că, contrar opiniei majorităţii astrologilor, influenţele bune sau rele ale planetelor asupra unei fiinţe umane nu depind exclusiv de semnul şi de casa în care ele se află, nici de aspectele care există între ele; după gradul de evoluţie a persoanei, aceste influenţe se vor manifesta diferit. De aceea se spune: “astrele predispun, dar nu dispun”.
Starea aurei, puritatea sa, limpezimea sa, depind de felul în care trăieşte omul. Dacă el se lasă pradă trândăviei interioare, dezordinii, vicilor, aura sa începe să se asemene cu o mlaştină care emană tot felul de miasme vătămătoare pe care alţii le simt. Chiar dacă nu văd nimic – mai puţin clarvăzătorii - e dificil de văzut aura oamenilor, ei simt o atmosferă apăsătoare, obscură, ca în apropierea unei mlaştini. În timp ce un Iniţiat, un Maestru, care timp de secole, milenii a muncit să dezvolte în el dragostea, înţelepciunea, puritatea, dezinteresul, posedă o aură imensă, în care creaturile vin să se scalde şi unde se simt hrănite, liniştite, reînprospătate, antrenate într-o direcţie divină. De aceea, discipolii pot primi multe binecuvântări din partea aurei Maestrului, dar cu condiţia să fie conştienţi, pentru că dacă nu sunt conştienţi, orice ar face Maestrul lor, ei rămân închişi influenţei lui.
O aură pură aduce, mai întâi, ameliorări în voi înşivă, dar ea transformă, de asemenea, şi ambianţa din jurul vostru, de aceea unii încep să vă iubească: fără a şti pentru ce, ei se simt bine în apropierea voastră. În realitate, ei simt prezenţa fiinţelor luminoase pe care aura voastră le atrage. Entităţile celeste iubesc culorile pure, şi când zăresc o fiinţă înconjurată de această lumină şi aceste culori, ele fug spre ea, aşa cum entităţile tenebroase merg după oamenii vicioşi şi răi şi îi fac respingători pentru anturajul lor. Dar oamenii sunt atât de inconştienţi, nu ştiu nici de ce, nici cum atrag lucrurile bune sau rele.
PLEXUL SOLAR
Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajază de la creier până la baza măduvei spinării şi dintr-o parte periferică, constituită dintr-un ansamblu de nervi şi ganglioni uniţi între ei printr-o reţea de fibre nervoase numit plexuri. Plexul solar, situat la nivelul stomacului,este unul dintre ele.
Ganglionii sistemului simpatic se repartizează astfel:
- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasaţi pe traseul nervului trigemen.
- 3 perechi de ganglioni cervicali în relaţie cu inima.
- 12 perechi de ganglioni dorsali în relaţie cu plămânii şi plexul solar
- 4 perechi de ganglioni lombari în relaţie cu plexul solar şi, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subţire, ficatul, pancreasul, rinichii.
- 4 perechi de ganglioni sacrali în relaţie cu rectul, organele genitale şi vezica.
Aceştia fac în total 26 de perechi. Acest număr, 26, nu este un număr oarecare. Un kabalist vă va spune că este numărul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu: E extraordinar să constatăm că numele lui Dumnezeu e construit după aceleaşi legi ce
conduc structura sistemului simpatic! Cele două grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni şi cervicali sunt în legătură cu lumea divină, ei corespund părţii psihologice ale naturii. Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legătură cu lumea spirituală; ei corespund părţii fiziologice ale naturii. Cele două grupe de 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali sunt în legătură cu lumea fizică; ei corespun părţii anatomice ale naturii.
Să studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu:
2 ori 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numărul Divinităţii. Este numărul Kabbalei, pentru că Kabbala ne relevă factorii, principiile care acţionează în univers. Kabbala răspunde la întrebarea “cine”: cine a creat? cine acţionează? 12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numărul Naturii condusă de aştri; este numărul astrologiei (cele 12 constelaţii zodiacale), care studiază influenţele corpurilor celeste, funcţiile
organelor corpului cosmic. Astrologia este în legătură cu circulaţia şi respiraţia. Punctul vernal, de exemplu, retrogradează un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numărul bătăilor inimii pe minut. Pentru respiraţie, norma este de 18 mişcări pe minut, şi 18 este un sfert din 72. Astrologia răspunde la întrebarea “când”? 2 ori 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali: 4 este numărul alchimiei, pentru că reprezintă cele 4 stări ale materiei: pământ, apă, aer şi foc.
Alchimia răspunde la întrebarea “ce”? Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizaţi în 5 grupe. Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuţi reprezentate de pentagramă: puritate, dreptate, dragoste, înţelepciune şi adevăr.
- Puritatea este legată de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lanţului de ganglioni, pentru că puritatea este baza, fundamentul.
- Justiţia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situaţi în regiunea rinichilor, la care e legată Balanţa , simbolul echilibrului), în relaţie cu toate organele nutriţiei: stomac, ficat, intestin, etc... Din cauză că omul nu se ştie hrăni cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balanţei sunt dereglate şi necazurile ce urmează revelează că justiţia trebuie să intervină pentru a restabili ordinea.
- Dragostea este legată de cele 12 perechi de ganglioni dorsali. Dragostea este o forţă care ne dilată (şi această dilatare se regăseşte în mişcările respiraţiei), care ne leagă de toate fiinţele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelaţii ale
zodiacului.
- Înţelepciunea este legată de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relaţie cu inima, pentru că adevărata înţelepciune vine din inimă.
- Adevărul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru că adevărul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor.
Adevărul, înţelepciunea, dragostea, dreptatea şi puritatea ne pot pune în contact cu toate forţele armonioase din univers de la care primim binecuvântări. Fiecare virtute ameliorează funcţionarea ganglionilor şi organelor de care e legată, în acelaşi fel în care fiecare greşeală împotriva acestor virtuţi deranjază funcţionarea lor.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim:
“Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că mam trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţaacestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Plexul solar poate să se golească, dar poate să se şi umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie să înveţe: cum să-şi umple plexul solar. Vă voi da câteva metode. Fiecare arbore e un rezervor de forţe născute din soare şi pământ, şi putem sorbi aceste forţe. Alegeţi un arbore mare, aşezaţi-vă cu spatele la el puneţi mâna stângă la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelaşi timp puneţi palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentraţi-vă asupra arborelui cerându-i să vă dea o parte din energiile sale: le veţi primi prin palma stângă şi le veţi ceda prin palma dreaptă în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
CENTRUL HARA
Veţi fi, poate, miraţi să vedeţi în India că anumiţi sadu, anumiţi yoghini au regiunea pântecului foarte dezvoltată, cu toată că nu mănâncă aproape de loc!... Şi majoritatea statuilor îl reprezintă pe Budha şi alţi înţelepţi cu un pântec proeminent. De ce? Pentru că, la Iniţiaţi, un pântec foarte dezvoltat dezvăluie puterea, forţa, rezervele spirituale acumulate graţie exerciţilor de respiraţie. Pentru că exerciţiile de respiraţie prelungite duc la dezvoltarea acestei părţi a corpului unde se adună elemente care permit vindecarea, dezagregarea a tot ce e nociv.
Pântecul poate fi rezultatul materialismului omului sau spiritualităţii sale. Dacă faţa sa arată că el nu se gândeşte decât la a mânca, a bea şi a dormi, evident, opulenţa sa reprezintă ceva rău: el este o fiinţă grosieră, materialistă, senzuală. Dar dacă el are calităţi ca puritatea, clarviziunea, inteligenţa, pântecul său demonstrează că el are rezerve şi că poate transforma aceste rezerve vindecându-i pe alţii şi făcând multe lucruri pe care cei plăpânzi, slabi nu ar putea să le facă, pentru că nu au aceste resurse. Priviţi, de altfel, japonezii. Unii au un pântec enorm, dar în acelaşi timp, o mare supleţe, forţă şi inteligenţă. Aceasta, deoarece ei lucrează să-şi dezvolte ceea ce ei numesc centrul Hara. Aceste centru e situat la 4 centimetri sub buric. Hara înseamnă “pântec” în japoneză, şi de aici vine expresia “a-şi face hara-kiri”, adică a se sinucide deschizându-şi pântecul. Pentru înţelepţii japonezi, centrul Hara este centrul vieţii, al echilibrului, centrul universal. Şi când omul se concentrează pe el şi ajunge să-l dezvolte, devine neobosit, invincibil. Toţi acei care lucrează asupra centrului Hara se disting în viaţă printr-un echilibru extraordinar.
Cele trei divinităţi mai importante ale panteonului hindus sunt Brahma, Vishnu şi Shiva, şi se spune în Cărţile sacre că Brahma e situat în pântec, Vishnu în regiunea inimii şi a plămânilor, şi Shiva în creier. De ce tocmai Brahma, creatorul, e situat în pântec? Dacă pântecul este o regiune cu adevărat de dispreţuit, şi creierul, din contră, aşa de nobilă, Brahma ar fi trebuit plasat în creier. Ei nu, în creier e plasat Shiva, care e identificat cu distrugerea. Da, Brahma este creatorul, Vishnu, reparatorul, conservatorul, cel care susţine, menţine, hrăneşte, în timp ce Shiva este
distrugătorul. Şi dacă Shiva corespunde tocmai creierului, aceasta e deoarece creierul, mentalul inferior, divizează, disecă, dezagregă, este distrugătorul realităţii. El este cel care îi desparte pe oamenii şi îi induce în eroare.
FORTA KUNDALINI
Forţa Kundalini doarme la baza măduvei spinării, ea este mama care a creat universul, “cea mai puternică dintre forţe” cum o numea Hermes Trismegistul. O dată trezită, ea se poate dirija în sus, sau în jos. Dacă ea se dirijează în sus, fiinţa va beneficia de o mare dezvoltare spirituală, dar dacă ea se dirijează în jos, aceasta poate să antreneze rezultate foarte supărătoare. Acel care, fără a fi pur şi stăpân pe el, trezeşte forţa Kundalini, devine pradă unei pasiuni sexuale dezlănţuite, care-l antrenează cu o viteză vertiginoasă spre abis, şi unei ambiţii nemăsurate care îl face să se opună lumii întregi. De aceea este de sfătuit discipolii să nu fie tentaţi să trezească forţa Kundalini înainte de a fi lucrat asupra purităţii şi smereniei. Pentru că această forţă, cea mai puternică dintre toate, poate la fel de bine să distrugă decât să creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte somnuri, ea e ascunsă sub şapte
învelişuri ale materiei.
Urcarea forţei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în interiorul măduvei spinării. De o parte şi de alta a canalului Sushuma, cele două canale Ida (polarizat negativ şi legat la Lună) şi Pingala (polarizat pozitiv şi legat de soare) se ridică într-o mişcare de spirale întretăiate. Curentul Ida ajunge la nara stângă şi curentul Pingala la nara dreaptă. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea forţei Kundalini. Pentru că, astupând nara dreaptă, aspiraţi aer prin nara stângă, produceţi astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traversează şi centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, şi produce vibraţii uşoare care tind să o trezească un pic. Astupând nara stângă, aspiraţi aer prin nara dreaptă, curentul va trece prin canalul Pingala, şi el, de asemenea, va da câteva impulsuri forţei Kundalini. Şi aşa mai departe...
Deci, practicând în fiecare dimineaţă exerciţiile noastre de respiraţie, puteţi, încet, să treziţi forţa Kundalini. Dar nu trebuie prelungite aceste exerciţii.
Înţelepţii Indiei spun că înainte de trezirea şarpelui Kundalini yoghinul trebuie să-şi elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viaţă pură, prin exerciţii potrivite, el curăţă acest canal. Această curăţire e necesară pentru că, odată cu trezirea şarpelui Kundalini, el începe să activeze întreaga viaţă psihică a omului; este un foc aşa de intens, care arde tot. De aceea drumul său trebuie să fie eliberat de toate impurităţile şi obstacolele, pentru ca el să poată trece rapid, fără stricăciuni pentru om şi să atingă centrul coronal, chakra Sahasrara.
CHAKRELE
De unde vine obiceiul de a reprezenta îngerii cu aripi?... Ajunge să vedem o pictură sau o sculptură care prezintă o fiinţă înaripată pentru a şti că este un înger. De ce aceste aripi? Care e sensul lor? Îngerii au cu adevărat aripi? Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o ştiinţă foarte veche privind fiinţa umană şi centrii săi
subtili. Marii Iniţiaţi ai trecutului ştiau că pe spate, la nivelul umerilor, fiinţa umană posedă doi centri foarte puternici. Aceşti centri situaţi în corpurile eteric şi astral sunt capabili să producă turbioane care permit celui care a ştiut să-i dezvolte a se deplasa în spaţiu. În tradiţia greacă, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la călcâie, pentru că şi călcâiul posedă un centru foarte important care e de asemenea în legătură cu puterea de a se deplasa în spaţiu.
În realitate, aceşti centri subtili sunt într-un mare număr în corpul nostru. De exemplu, în timp ce contemplaţi răsăritul soarelui, absorbiţi lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseşte la noi sub formă de mici sfere luminoase. Acest centru absoarbe deci lumina solară şi o împarte în şapte culori ca cele ale prismei. Apoi trimite aceste şapte raze în organism, repartizându-le astfel: roşul şi oranjul spre organele sexuale, galbenul spre inimă şi plămâni, verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi; albastrul spre gât şi nas; violetul spre cap. Roşul poate reîmprospăta şi sistemul nervos. Unei persoane obosite îi lipseşte roşul şi ea poate să-şi amelioreze starea concentrându-se pe această culoare.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Chakrele (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi, sunt, de jos in sus:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Hinduşii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliată. Ar dura prea mult să ne oprim asupra fiecăreia, şi mă voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata. E foarte important pentru dezvoltarea voastră spirituală să purtaţi în inimă imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru că acesta reprezintă această dragoste dezinteresată, atât de vastă, care trezeşte în voi inteligenţa adevărată, intuiţia. Cât despre cele trei chakre ale capului, Iniţiatul le dezvoltă în ultima fază a evoluţiei sale, când totul în el este gata, şi toată fiinţa sa e dezvoltată armonios. Dacă vreţi o imagine pentru a înţelege mai bine aceste trei chakre, putem spune că ele seamnă cu acele aparate pe care le utilizează submarinele: un periscop, un ochi care
vede deasupra apei; un radar, care informează despre prezenţa altor vapoare din jur; şi un radio, graţie căruia se pot capta şi emite mesaje, apeluri... Ei bine, fiinţa umană e dotată cu aceleaşi aparate, cu aceleaşi antene.
Putem compara chakra Ajna cu un ochi, cu o bulă de cristal, cu o oglindă magică. Ea are o virtute pasivă, feminină: pe această oglindă se reflectă toate evenimentele universului. Graţie ei, puteţi vedea totul, dar nu puteţi acţiona cum vreţi, nu vi se dă posibilitatea. Ea vă dă viziunea, primiţi imagini, dar nu puteţi schimba cursul evenimentelor sau forţelor. Pentru aceasta, trebuiesă ajungeţi la ultima chakră, Sahasrara, care este emisivă, dinamică, masculină, şi care vă dă puterea de a acţiona. Când forţa Kundalini atinge chakra Ajna, Iniţiatul are viziunea clară asupra
lucrurilor, dar nu e atotputernic: rămâne încă vulnerabil, expus forţelor contrare, pendulând între bine şi rău. Iată de ce ea trebuie să meargă până sus la Sahasrara.
Când intrăm în templele hinduse, găsim aproape peste tot simbolul lingamului. Lingamul nu e altceva decât o piatră orizontală pe care se ridică o piatră verticală. Piatra orizontală reprezintă principiul feminin, în timp ce piatra ridicată vertical reprezintă principiul masculin. Toţi adepţii, bărbaţi, femei, băieţi, fete se roagă şi se înclină cu veneraţie în faţa acestui simbol pe care îl ornează cu ghirlande de flori, pentru că e reprezentarea generării, a fertilităţi oamenilor şi a zeilor. Lingamul e un simbol de o mare profunzime. El arată că principiile masculin şi feminin nu trebuie să fie separate ci unite. Ori, la oameni, ele sunt separate. Bărbaţii, femeile nu ştiu să găsească celălalt principiu în ei înşişi, de aceea îl caută în exterior şi se frământă pentru că nu îl găsesc, sau dacă îl găsesc, nu le aduce plenitudinea. Bărbaţii şi femeile nu pot găsi plenitudinea căutând în exterior, ci unind cele două principii în ei înşişi, fiind femeie şi bărbat în acelaşi timp. În acel moment, ei nu mai au nevoie de a se uni exterior cu o fiinţă complementară, sunt compleţi: ei au
înţelepciunea, forţa, puterea bărbatului şi au tandreţea, delicateţea, puritatea, sensibilitatea femeii; sunt ei înşişi simbolul lingamului, nu le lipseşte nimic, totul li se supune, pentru că ştiu să fie în acelaşi timp emisivi şi receptivi.
Regăsim această polaritate, masculin şi feminin, în chakrele Ajna şi Sahasrara. Piatra orizontală, principiul feminin, este chakra Ajna, chakra care recepţionează, captează, care reflectă. Iar cealaltă, piatra verticală, e principiul masculin, e chakra activă, dinamică, cea care creează, proiectează: Sahasrara. Şi când Iniţiatul ajunge să unească Ajna şi Sahasrara, devine perfect, atotputernic, e ca şi Shiva, posedă lingamul viu.
***
Apocalipsa se termina cu viziunea unei cetati celeste, Noul Ierusalim, ai carei pereti, temelii, porti sunt descrise de Sfântul Ioan Teologul
Prin acet oras curge un fluviu: limpede ca un cristal, care iesea din Tronul lui Dumnezeu si al Mielului.
In mijlocul orasului si pe cele doua maluri ale fluviului era Arborele Vietii ce producea de douasprezece ori fructe, dând fructul sau in fiecare luna si ale carui frunze serveau la tamaduirea popoarelor."
Cum se facea ca arborele se gasea pe ambele maluri ale fluviului?
Daca am intelege lucrurile literar, aceasta descriere nu are nici un sens.
In realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; exista in noi, si fluviul, de asemenea, trece prin noi.
Pentru ca orasul suntem noi; si in centrul acestui oras - in plexul solar - curge un fluviu cu un arbore al vietii pe malurile sale.
Plexul solar reprezinta arborele pe cele doua maluri ale fluviului, dar de asemenea si fluviul insusi, aceasta forta, aceasta vitalitate care circula prin el. Si unde sunt radacinile acestui arbore?
Acestea sunt cele douasprezece perechi de nervi si de ganglioni dorsali: douasprezece ramuri care produc douasprezece fructe pe an.
Aceste douasprezece fructe sunt legate de cele douasprezece semne ale zodiacului.
Sa vedem acum proprietatile acestor fructe.
Primul fruct, (Berbecul) face omul activ, dinamic si decis.
Al doilea (Taurul), da o mare sensibilitate, multa gentilete si bunatate.
Al treilea (Gemenii), impinge la studiu, incita la a se interesa de tot si de a calatori.
Al patrulea (Cancer), da o mare mediumitate pentru a capta undele si prezentele cele mai subtile.
Al cincilea (Leul), inspira o mare noblete si curajul necesar pentru a-i ajuta si a-i salva pe altii.
Al saselea (Fecioara), purifica si curata.
Al saptelea (Balanta), da posibilitatea de a se uni la o cauza divina si de a stabili in sine echilibrul cosmic.
Al optulea (Scorpionul), lumineaza asupra mortii si vietii de apoi.
Al noualea (Sagetatorul), da gustul intrebarilor filozofice si religioase.
Al zecelea (Capricornul) inspira putere, autoritate pentru a domina pe altii si pe sine insusi.
Al unsprezecelea (Varsatorul), da sensul universalitatii, fraternitatii intre natiuni.
Al doisprezecelea (Pestii), impinge la sacrificiu, la a suporta suferinta si chiar la a vedea partea buna si a se veseli.
Iata calitatile fructelor acestui arbore al vietii, care nu e altul decât Arborele Sefirotic de care vorbeste Kabbala, cu sefiroturile: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout.
Kether e samânta care contine toate posibilitatile arborelui;
Hokmah, e sâmburele care care se divizeaza pentru a lasa sa iasa mica planta:
Binah; Hesed, este trunchiul;
Gebourah, ramurile;
Tripheret, mugurii;
Netzach, frunzele;
Hod, florile;
Iesod, fructul;
Si Malkout, samânta, care, plantata in pamânt, va da un nou arbore.
Aici, din nou, vedeti o aplicatie a legii:
ce e jos e ca ce e sus, si veti intelege de asemenea de ce Iisus a comparat imparatia lui Dumnezeu (Malkout) cu grauntele de mustar, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde vin sa se adaposteasca pasarile cerului.
Sfântul Ioan spunea ca frunzele arborelui vor servi la tamaduirea popoarelor.
Veti vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar si frunzele de asemenea, si chiar si radacinile.
Radacinile, infipte in cele doua maluri ale fluviului vietii de care vorbeste Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor si ganglionilor situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale.
Coloana vertebrala leaga cerul si pamântul, cerul nostru si pamântul nostru.
Izvorul fluviului se afla pe culmea muntelui: "Fluviul, e spus, iese din Tronul Domnului".
Capul, e cerul si pântecul pamântul. Pe pamânt arde un foc care provoaca din timp in timp eruptii violente vulcanice. Ori, acest foc se gaseste, de asemenea, la baza coloanei vertebrale.
Acest foc subteran, legat de pântec si de sex, este forta Kundalini. Pentru moment, coloana vertebrala nu are la oameni decât functie anatomica si fiziologica; puterea ei spirituala nu e trezita.
Numai Initiatii au reusit sa anime coloana lor vertebrala pentru o imensa munca spirituala si magica gratie trezirii fortei Kundalini.
Forta Kundalini doarme la baza maduvei spinarii, ea este mama care a creat universul, "cea mai puternica dintre forte" cum o numea Hermes Trismegistul.
O data trezita, ea se poate dirija in sus, sau in jos.
Daca ea se dirijeaza in sus, fiinta va beneficia de o mare dezvoltare spirituala, dar daca ea se dirijeaza in jos, aceasta poate sa antreneze rezultate foarte suparatoare.
Acel care, fara a fi pur si stapân pe el, trezeste forta Kundalini, devine prada unei pasiuni sexuale dezlantuite, care-l antreneaza cu o viteza vertiginoasa spre abis, si unei ambitii nemasurate care il face sa se opuna lumii intregi.
De aceea este de sfatuit discipolii sa nu fie tentati sa trezeasca forta Kundalini inainte de a fi lucrat asupra puritatii si smereniei.
Pentru ca aceasta forta, cea mai puternica dintre toate, poate la fel de bine sa distruga decât sa creeze.
in realitate, Kundalini poate fi trezita la mai multe nivele:
putem sa o trezim de sapte ori pentru ca ea doarme sapte somnuri, ea e ascunsa sub sapte invelisuri ale materiei.
Intr-un anume fel, e usor sa trezesti Kundalini, dar unde si cum sa o dirijezi e mult mai dificil si e chiar esentialul.
Directia pe care o va lua Kundalini nu depinde de vointa omului, ci de calitatile si virtutile sale. Când sarpele Kundalini se trezeste, el se indreapta spre partea care ii ofera hrana.
Daca partea inferioara ii ofera aceasta hrana, acolo se indreapta, si totul e pierdut, e prapastia, adevarata prapastie. In timp ce daca sarpele e atras de partea superioara, el se indreapta in sus.
Urcarea fortei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat in interiorul maduvei spinarii.
De o parte si de alta a canalului Sushuma, cele doua canale Ida (polarizat negativ si legat la Luna) si Pingala (polarizat pozitiv si legat de Soare) se ridica intr-o miscare de spirale intretaiate.
Curentul Ida ajunge la nara stânga si curentul Pingala la nara dreapta.
De aceea, exercitiile de respiratie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea fortei Kundalini.
Pentru ca, astupând nara dreapta, aspirati aer prin nara stânga, produceti astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traverseaza si centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, si produce vibratii usoare care tind sa o trezeasca un pic.
Astupând nara stânga, aspirati aer prin nara dreapta, curentul va trece prin canalul Pingala, si el, de asemenea, va da câteva impulsuri fortei Kundalini. Si asa mai departe...
Dar nu trebuie prelungite aceste exercitii.
Când eram in India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile, pâna la introducerea unui fir de argint intr-un loc pe care nu am sa-l numesc. Unii faceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forte!
Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentati sa trezeasca Kundalini, ci de a trai o viata pura, in acord cu legile divine.
Ea se va trezi atunci când va veni momentul. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru ca aceasta forta e asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale corpului.
Când totul se desfasoara natural, fara socuri, omul se trezeste in armonie la constiinta lumii divine.
Multi cred ca pentru a gasi spiritualitatea adevarata trebuie sa mearga in India, dar trebuie de asemenea sa stie ca invatamântul Fraternitatii Albe Universale, care e adevaratul invatamânt a lui Cristos, ne aduce o yoga moderna, adaptata Occidentalilor.
Inteleptii Indiei spun ca inainte de trezirea sarpelui Kundalini yoghinul trebuie sa-si elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viata pura, prin exercitii potrivite, el curata acest canal.
Aceasta curatire e necesara pentru ca, odata cu trezirea sarpelui Kundalini, el incepe sa activeze intreaga viata psihica a omului; este un foc asa de intens, care arde tot.
De aceea drumul sau trebuie sa fie eliberat de toate impuritatile si obstacolele, pentru ca el sa poata trece rapid, fara stricaciuni pentru om si sa atinga centrul coronal, chakra Sahasrara.
Si ce spune Iisus in Evanghelii?
"Straduiti-va sa intrati prin poarta strâmta", sau "Mai repede trece o camila prin urechile acului decât un bogat prin poarta imparatiei Cerurilor".
Aceste doua fraze au o semnificatie foarte profunda:
ele arata ca intr-adevar canalul central e asa de ingust, incât forta care aduce iluminarea nu poate sa treaca daca fiinta nu e pura.
Daca aveti prea multe lucruri in buzunare, nu puteti baga mâinile, trebuie sa va debarasati de toate acestea.
Yoghinii Indiei si evanghelistii spun aceleasi adevaruri.
De unde vine obiceiul de a reprezenta ingerii cu aripi?
Ajunge sa vedem o pictura sau o sculptura care prezinta o fiinta inaripata pentru a sti ca este un inger.
De ce aceste aripi? Care e sensul lor?
Ingerii au cu adevarat aripi?
Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o stiinta foarte veche privind fiinta umana si centrii sai subtili.
Marii Initiati ai trecutului stiau ca pe spate, la nivelul umerilor, fiinta umana poseda doi centri foarte puternici. Acesti centri situati in corpurile eteric si astral sunt capabili sa produca turbioane care permit celui care a stiut sa-i dezvolte a se deplasa in spatiu.
In traditia greaca, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la calcâie, pentru casi calcâiul poseda un centru foarte important care e de asemenea in legatura cu puterea de a se deplasa in spatiu. In realitate, acesti centri subtili sunt intr-un mare numar in corpul nostru.
De exemplu, in timp ce contemplati rasaritul soarelui, absorbiti lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseste la noi sub forma de mici sfere luminoase.
Acest centru absoarbe deci lumina solara si o imparte in sapte culori ca cele ale prismei.
Apoi trimite aceste sapte raze in organism, repartizându-le astfel: rosul si oranjul spre organele sexuale;
galbenul spre inima si plamâni,
verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi;
albastrul spre gât si nas;
violetul spre cap
Rosul poate reimprospata si sistemul nervos. Unei persoane obosite ii lipseste rosul si ea poate sa-si amelioreze starea concentrându-se pe aceasta culoare.
Functia fiziologica a splinei este, o stiti, de a forma globulele rosii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, ca centrul eteric al vitalitatii e plasat chiar deasupra ei.
Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineata sa va gânditi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, si a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sanatatea si vigoarea voastra.
Prin observatie, disectie, cu ajutorul aparatelor din ce in ce mai perfectionate, anatomistii care studiaza de secole corpul uman au ajuns la o cunoastere foarte detaliata a structurii sale fizice; dar sunt departe de a gasi ceea ce au gasit Initiatii, care gratie clarviziunii lor si experientei lor spirituale au descoperit anatomia subtila a omului.
Si una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au facut-o Initiatii Indiei privind sistemul celor sapte chakre.
De mai multe milenii, ei invata ca deasupra corpului fizic, in corpurile eteric si astral, omul poseda centrii subtili situati pe axa coloanei vertebrale.
Ei ii numesc acestri centri Chakre (in sanscrita inseamna "roata") sau lotusi.
De jos in sus acestia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu sase petale
- in regiunea buricului si al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- in regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- in partea din fata gâtului: Vishuda, lotusul cu saisprezece petale
- intre cele doua sprâncene: Ajna, cu doua petale mari, divizate in 48 de petale fiecare: in total 96 petale
- in crestetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale.
In realitate el are 960 petale, iar in mijloc are o corola de 12 petale, in total are 972 petale.
Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele doua corole se invârt in sens invers.
Nu se pot gasi urme ale acestor centri spirituali in corpul fizic, pentru ca ei sunt situati in corpul eteric
. Organele corpului nostru sunt subordonate influentei lor.
Acesti centri subtili sunt inactivi la aproape toti oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie sa-si trezeasca forta Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, si sa o faca sa urce strabatând chakrele unde ea declanseaza si elibereaza puterile pe care le contin.
Forta Kundalini e reprezentata ca un sarpe infasurat de trei ori in jurul sau in interiorul unei figuri triunghiulare, in centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeste, e ca o flama, un foc care incepe sa urce in spirala in lungul coloanei vertebrale, si in urcare ea intâlneste si stimuleaza celelalte chakre.
Cu limba sa, spune traditia, sarpele Kundalini actioneaza asupra fiecarei chakre pentru a suda si a lega diferite elemente care ii permit sa se invârta.
O chakra e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extrema finete si numai sarpele Kundalini poate regla aceste roti si a le pune in functiune.
In momentul când chakra incepe sa se roteasca, se manifesta facultatile si puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numarul de petale, adica numarul si intensitatea vibratilor lor, divinitatile care locuiesc in ele, si mai ales prin virtutile si puterile pe care trezirea lor le confera omului:
Muladhara ii da energie vitala;
Svadhishana ii da forta creatoare;
Manipura ii da constiinta colectiva;
Anahata ii da iubirea universala;
Vishuda ii da intelepciune;
Ajna ii da clarviziune;
Sahasrara ii da atotputernicia si libertatea.
Se spune ca o divinitate sau Shakti locuieste in fiecare chakra.
Numele lor, incepând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti si Hakini Shakti.
Ajunsa la sfârsitul calatoriei sale, forta Kundalini atinge Shiva, principiul masculin.
Reunirea celor doua principii masculin si feminin, capul si coada sarpelui, se face intr-o lumina orbitoare.
Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Hindusii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliata.
Ar dura prea mult sa ne oprim asupra fiecareia, si ma voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata
E foarte important pentru dezvoltarea voastra spirituala sa purtati in inima imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru ca acesta reprezinta aceasta dragoste dezinteresata, atât de vasta, care trezeste in voi inteligenta adevarata, intuitia.
Cât despre cele trei chakre ale capului, Initiatul le dezvolta in ultima faza a evolutiei sale, când totul in el este gata, si toata fiinta sa e dezvoltata armonios.
Daca vreti o imagine pentru a intelege mai bine aceste trei chakre, putem spune ca ele seamna cu acele aparate pe care le utilizeaza submarinele: un periscop, un ochi care vede deasupra apei; un radar, care informeaza despre prezenta altor vapoare din jur; si un radio, gratie caruia se pot capta si emite mesaje, apeluri...
Ei bine, fiinta umana e dotata cu aceleasi aparate, cu aceleasi antene.
Cele trei chakre ale capului sunt trei antene pe care plexul solar le poate utiliza ca si un submarin aflat sub apa.
"Dar, veti spune, de ce aceste antene sunt plasate pe cap?
De ce plexul solar nu e dotat el insusi cu ochi si urechi?"
El le are, dar pentru evolutia fiintei umane, Inteligenta cosmica a amplasat altele in creierul sau.
Acum, va pot da un exercitiu foarte simplu pentru a dezvolta chakra gâtului, Vishuda.
Puteti, din când in când, sa va planificati ca in timpul meditatiei sa nu faceti altceva decât sa ascultati numai, fara sa gânditi si sa incercati sa auziti vocea intelepciunii, vocea spiritelor luminoase.
Evident, primele zile, saptamâni, nu veti auzi poate nimic; dar daca perseverati in acest exercitiu, veti auzi vocea interioara, dulcea voce a lui Dumnezeu.
O numim uneori vocea linistii, atât e de fina si de subtila, dar in ziua când veti reusi sa o auziti, toata fiinta voastra se va cutremura nu sunt cuvinte pentru a exprima ceea ce este aceasta voce.
Pentru a dezvolta Ajna chakra, va imaginati ca vedeti cu ochii interiori pamântul, cerul, spatiul, cu creaturile nenumarate care il locuiesc, toate lumile vizibile si invizibile.
Le priviti asa, foarte simplu, cu multa dragoste, si deja sunteti pe cale sa treziti vederea voastra spirituala.
Pentru chakra crestetului capului, este de asemenea un exercitiu de facut, dar ar putea fi periculos pentru unii si o sa va vorbesc alta data despre el.
In timp ce primele doua sunt inofensive: faceti-le, puteti sa le practicati fara nici un pericol. Nimic rau nu vi se va intâmpla daca cautati sa auziti vocea divina.
Faceti ca si cum ati asculta cu amândoua urechile; dar in realitate, se trezeste o a treia ureche. Si e la fel daca incercati sa contemplati minunile lumii invizibile, un al treilea ochi se va deschide. Astfel, in fiecare zi, câte putin, veti parcurge un drum extraordinar care, daca stiti sa perseverati, va va conduce la iluminare.
in geneza se spune ca Adam si Eva traiau in gradina Edenului, unde, printre toate soiurile de arbori, cresteau Arborele Vietii si Arborele Cunoasterii Binelui si Raului.
Dumnezeu le-a interzis sa manânce din fructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Raului. Dar iata ca sarpele a reusit sa o convinga pe Eva, care l-a convins pe Adam sa manânce din fructul interzis... Si cunoasteti continuarea.
Ei bine, acest Arbore al Cunoasterii Binelui si Raului nu e altul decât sistemul cheakrelor in lungul coloanei vertebrale, si sarpele care era la baza arborelui, infasurat in jurul lui insusi, este forta Kundalini.
Sarpele i-a vorbit Evei, spunându-i: "Daca vei mânca din fructele acestui arbore (adica daca trezesti chakrele), vei deveni ca si Dumnezeu, vei avea omniscienta, clarviziune, puterea intreaga."
Evident, Eva a fost tentata si Adam la fel.
Ei da, dar era prematur, ei nu erau pregatiti sa suporte puterea acestor forte puse in actiune.
Ei ar fi trebuit sa continue sa manânce fructele Arborelui Vietii, adica de a absorbi energia plexului solar, care e in legatura cu cosmosul intreg.
Pentru ca, gratie acestei energii, nu ar fi cunoscut nici oboseala, nici suferinta, nici moartea.
Da, Arborele Vietii e plexul solar, in timp ce celalalt arbore, Arborele Cunoasterii Binelui si Raului, este coloana vertebrala.
Adam si Eva au fost prea grabiti sa-i manânce fructele, ar fi trebuit sa astepte pâna când Dumnezeu le-ar fi spus sa o faca, sa vina momentul.
Acum, acelasi lucru se petrece cu oamenii.
Cei care stiu sa se hraneasca cu plexul solar, care e legat de soare, ajung din nou sa manânce fructele Arborelui Vietii: ei absorb prana, elixirul vietii vesnice.
In timp ce aceia care vor sa manânce prematur fructele celuilalt arbore inainte de a se fi intarit suficient, se expun celor mai mari pericole.
Ei incearca sa trezeasca forta Kundalini, ei vorbesc cu sarpele, iar acesta ii impinge spre moarte. Da, moartea spirituala.
Trezirea chakrelor facuta de forta Kundalini trebuie sa se faca cu multa precautie.
V-am dat câteva metode simple pentru a lucra asupra chakrelor Vishuda si Ajna, si pot acum sa adaug o alta care e valabila pentru toate chakrele: cântecul.
Cântatul produce unde care fac sa vibreze centrii subtili ai omului.
Evident, nu e vorba a cânta orice si oricum.
Numai vibratiile produse prin cântece profunde, mistice, pe care le executati cu constiinta fortei spirituale care o reprezinta, pot incepe trezirea acestor centri adormiti.
Cântatul e un act sacru, daca le cântati constienti, unele cântece vor trezi in coloana voastra vertebrala o forta vie; aceasta forta care se ridica soseste pâna la cap, pentru a iesi prin centrul superior.
Daca in timpul cântatului, simtiti un frison care va parcurge din picioare pâna in cap, in lumina si puritate, aceasta arata cum corpul vostru vibreaza o clipa in armonie cu universul.
Dar aceasta e o binecuvântare pe care poate nu o cunoasteti, inca, sau pe care n-ati experimentat-o decât fugitiv.
Când veti cunoaste cu adevarat aceasta senzatie in plenitudinea sa, veti intelege bogatia si puterea cântatului pentru dezvoltarea vietii spirituale.
Exista un obicei milenar de a arde esente sau alte substante parfumate in temple si biserici. Fumul, care se ridica in spirale, e un simbol al urcarii fortei Kundalini prin chakre.
Cadelnita cu jaraticul reprezinta chakra Mulhadhara, si fumul reprezinta sarpele de foc, Kundalini
Acest simbol al cadelnitei arata ca trebuie sa aruncam anumite materii in camin, si sa alimentam, pentru ca forta sa se poata ridica.
Mentinând traditia de a arde esente in biserici, crestinismul a conservat ritualuri care i-au fost transmise dintr-un trecut indepartat, chiar daca sensul lor s-a pierdut.
Daca aruncam o privire asupra altor traditii spirituale, vom gasi aceasta stiinta Kundalini sub o alta forma.
In traditia greaca, de exemplu, ea apare sub forma caduceului lui Hermes cu cei doi serpi impletiti in jurul baghetei centrale.
Cei doi serpi sunt Ida si Pingala, cei doi curenti care inconjoara canalul Sushuma si pe care yoghinii ii activeaza prin respiratie pentru a trezi forta Kundalini.
In traditia Kabbalistica, regasim aceeasi stiinta in Arborele Sefirotic cu cei doi stâlpi ai rigorii (pozitiv) si clementei (negativ) situati de o parte si de alta unui stâlp central sau al echilibrului.
Doi curenti coborând din sefirotul Kether trec prin Hokmak si Binah, se incruciseaza in Daath, trec prin Netzach si Hod si se incruciseaza in fine in Iesod care, simbolic, reprezinta organele genitale.
Daca mergeti in Tibet, veti vedea ca arhitectii tibetani au ascuns aceasta stiinta, Kundalini si chakrele, in felul de a construi edificii sacre pe care le numesc "stupas".
Peste tot, la intrarea sanctuarurilor, manastirilor, pe marginile drumurilor, vedem aceste constructii care au toate aceeasi structura: o baza in forma de cub, apoi o parte rotunda, sferica, apoi o parte conica, triunghiulara, deasupra careia se gaseste un element in arc de cerc ca o semiluna, iar pe el un ornament in forma de flama pe care poate fi comparat cu un deget ridicat, sau litera Iod a alfabetului ebraic.
Toata stiinta omului si universului este ascunsa in structura acestor edificii.
Intradevar, cele cinci forme geometrice corespund, dupa traditia tibetana, celor cinci elemente:
cubul - pamântului,
sfera - apei,
conul - focului,
semicercul - aerului
si flama - eterului.
Cele cinci forme si cele cinci elemente corespund in om celor cinci chakre, pentru ca tibetanii au redus de doua ori doua chakre la una singura
Astfel, cubul reprezinta Muladhara si Svadhisthana reunite, pentru ca sunt ambele legate pamântului, materiei cele mai condensate.
Deasupra se afla chakra ombilicala Manipura, reprezentata de cerc; apoi Anahata, chakra inimii, reprezentata de triunghi
Mai sus, chakra gâtului, Vishuda, e figurata de luna, si ultimele doua chakre Ajna si Sahasrara sunt reunite de asemenea intr-o singura figura, cea a flamei.
Fiecare din cei cinci centri este sediul unui Dhyani-Buda sau Buda de meditatie. Acestia sunt, incepând din centrul inferior: Amoghasiddhi, Ratnasambhava, Akshobhia, Amoghasiddhi si Vairocana.
Cele cinci Dhyani-Buda au fiecare calitatile, virtutile proprii.
Se mai numesc si Buda ai celor cinci intelepciuni, pentru ca fiecare virtute e considerata ca o intelepciune.
Cele cinci Dhyani-buda sunt venerate in Tibet, dar deasupra tuturor e venerat Buda Avalokiteshvar.
Dupa legenda, el e fiul lui Buda Amithabha, si a fost primul care a pronuntat pentru prima oara silabele sacre: OM MANI PADME HUM.
Legenda povesteste, de asemenea, ca intr-o zi, pe când privea lumea oamenilor, in fata suferintelor si mizeriei lor, a simtit pentru ei o asa compasiune, incât capul sau s-a facut tandari.
Tatal sau, Buda Amithabha, i-a dat atunci zece capete plus al sau propriu, in timp ce din corpul lui Avalokiteshvar ieseau mii de brate.
Astfel, el e reprezentat cu unsprezece capete si mii de brate venind in ajutorul oamenilor.
Iata, in rezumat, cum tibetanii, care au primit aceeasi invatatura despre chakre ca si hindusii, au exprimat toata aceasta stiinta in structura edificilor lor sacre care reflecta structura fiintei umane si cea a universului.
Trebuie sa pastram o parte din noi insine treaza, seara, inainte de a adormi, trebuie sa va gânditi sa lasati pe cineva sa vegheze asupra voastra in timpul somnului.
Iisus a spus: "Vegheati si rugati-va."
Multi au crezut ca e vorba de a veghea numai in planul fizic, atunci, cei saraci, ca sa poata aplica acest percept pe care nu l-au inteles bine, se trezeau in plina noapte, se extenuau, luptând impotriva somnului, si sfârseau stricând ritmurile naturale ale corpului lor.
Nu, in alt plan trebuie sa fiti treji; in timpul noptii trebuie sa dormiti, pentru a lasa celulele corpului sa se odihneasca, dar, in acelasi timp, trebuie sa vegheati in plan spiritual, adica sa va asociati cu cel ce vegheaza tot timpul, cu cel care nu doarme niciodata.
Absolut imobil si impasibil, exista in voi un Veghetor etern care vede tot, inregistreaza tot.
Locuinta sa este intre cele doua sprâncene, in chakra Ajna.
De ce spun impasibil? Pentru ca, orice vi s-ar intâmpla, el nu face nimic pentru a va salva.
Daca sunteti obisnuiti sa observati viata voastra interioara, veti simti ca in cele mai rele momente, cineva dinauntrul vostru observa totul, inregistreaza implacabil ceea ce se petrece, dar nu face nimic pentru a va ajuta; nu e rolul sau, si chiar si suferintele voastre il fac sa surâda
. E inutil sa-l rugati; el priveste, observa, inregistreaza... si surâde.
Pentru a putea deveni vigilent, lucid, trebuie sa va concentrati din când in când asupra centrului Ajna dintre sprâncene, sa va identificati cu acest Veghetor etern.
Atunci, chiar si in somn, ramâneti treji: corpul vostru va dormi, dar spiritul vostru vigilent, treaz, va calatori, va intâlni alte fiinte si va studia minunatiile universului.
Omraam Michael Aivanhov
simţuri (vederea, mirosul, auzul, gustul şi simţul tactil), având fiecare funcţii bine determinate: funcţiile senzaţiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii, etc.
Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simţuri, de aceea el încearcă să profite la maxim de posibilităţile lor şi, deasemenea, să-şi multiplice senzaţiile pe care le furnizează ochii, urechile, pielea, etc... Printre senzaţii, unele sunt mai mult sau mai puţin necesare şi mai mult sau mai puţin intense. De exemplu, gustul: cine ar nega bogăţia, varietatea senzaţiilor produse de gust, mai ales la o masă suculentă? Sau simţul tactil... Se spune că plăcerea sexuală dă cele mai puternice senzaţii, ceea ce este destul de îndoielnic. În general, da, e adevărat, dar nu pentru toată lumea: anumiţi artişti, înzestraţi cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului, trăiesc cele mai puternice impresii graţie culorilor şi sunetelor, mai intense decât cele din cazul actului sexual, care adesea îi lasă indiferenţi şi reci.
Majoritatea oamenilor nu e încă aşa de evoluată, putem spune că simţul tactil (în care includem şi sexualitatea) şi gustul sunt, pe moment, cele două simţuri care guvernează lumea. Vederea, auzul şi mirosul ocupă un loc secundar; sunt oameni pe care parfumurile, sunetele şi culorile îi lasă indiferenţi, cu excepţia cazului când este în joc interesul lor, ca în cazul animalelor, unde mirosul, auzul şi văzul sunt extraordinar de dezvoltate, pentru că au nevoie de aceste simţuri pentru a se proteja şi a-şi căuta hrana.
Observaţi oamenii: ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta şi atinge totul, de a cumpăra totul, şi totuşi le lipseşte ceva. De ce? Pentru că ei nu ştiu că, pentru a cunoaşte plenitudinea, a descoperi senzaţii de o putere şi bogăţie într-adevăr excepţionale, trebuie să începă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simţuri. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experienţe absolut de neconceput pentru occidentali. În India sau în Tibet, de exemplu, anumiţi yoghini locuiesc în găuri scobite în pământ. În această obscuritate, în linişte absolută,
nu există nici un fel de hrană pentru cele cinci simţuri, pe care yoghinul reuşeşte să le amorţească prin meditaţie. Iar când simţurile se opresc din funcţiune, ele nu mai absorb energia psihică destinată centrilor subtili: atunci, aceştia se trezesc şi yoghinul începe să vadă, să audă şi să simtă, să atingă elementele fluidice din regiunile superioare.
Când oamenii vor stăpâni şi domina materia graţie celor cinci simţuri, ei vor începe să se avânte spre înălţimi pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale. Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei, să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate, bogăţie... trebuie numai să căutăm!
AURA
Tot ceea ce există, oamenii, animalele, plantele, şi chiar pietrele, emit particule, produc emanaţii, şi această atmosferă fluidică, subtilă, care înconjoară orice lucru, o numim aură. Evident, ea nu este vizibilă, cu excepţia clarvăzătorilor, multă lume nici nu ştie că există. Aura este deci acest fel de halou care înconjoară fiecare fiinţă umană, cu diferenţa că la unii este vastă, luminoasă, puternică, posedă vibraţii intense, în timp ce la alţii, din contră, e mică, ştearsă, urâtă.
Prin intermediul aurei noastre se produce un schimb neîntrerupt între noi şi forţele naturii. Toate influenţele cosmice, planetare şi zodiacale care se deversează constant în spaţiu, vin până la noi, şi după calitatea aurei noastre, după sensibilitatea sa, puritatea şi culorile sale primim o anume forţă sau nu. Aura reprezintă, deci, antenele noastre, e un aparat care captează mesaje, unde, forţe care ne vin din univers. Să presupunem acum că există în lume anumite influenţe nefaste. Dacă aveţi o aură foarte puternică, foarte luminoasă, aceste forţe nu pot trece şi ajunge la conştiinţa voastră pentru a vă atinge, a vă zdruncina, a vă vătăma. De ce? Pentru că, înainte de a vă atinge, ele trebuie, mai întâi, să întâlnească aura voastră. Aceasta este o o barieră, un zid, sau ca o vamă la frontieră, şi la această vamă se găsesc angajaţi care nu lasă să treacă nimeni, fără să verifice ce are în bagaje, în maşini. Aceşti vameşi acţionează în exteriorul conştiinţei noastre, dar ei pot să ne avertizeze. Diferenţiem funcţiile aurei, dar în realitate ele sunt legate: sensibilitatea, schimbul şi protecţia, toate se fac în acelaşi timp.
Aura este constituită din emanaţii, dar nu numai ale corpului fizic, pentru că acestea nu sunt suficiente pentru a forma aura. Aura, e mai complexă, e o combinaţie a tuturor emanaţiilor a tuturor corpurilor subtile, şi fiecare dintre ele, prin emanaţiile sale, adaugă noi nuanţe. Corpul eteric al omului formează o aură care penetrează aura corpului fizic şi această aură a corpului fizic şi eteric ne arată sănătatea şi vigoarea sa. Corpurile astral şi mental, prin activitatea lor - sau inerţia lor -, calităţile – sau defectele - lor, adaugă alte emanaţii, alte culori la aura de mai sus, dezvăluind astfel natura sentimentelor şi gândurilor omului. Şi dacă corpurile cauzal, budhic şi atmic sunt trezite, ele adaugă alte culori, mai luminoase, alte vibraţii, mai puternice.
Emanaţiile celor trei corpuri superioare formează corpul de slavă, care ca şi aura, este o emanaţie a fiinţei umane, dar în timp ce aura exprimă totalitatea fiinţei - defectele ca şi calităţile – corpul de slavă este expresia vieţii spirituale cele mai
intense. De aceea, corpul de slavă se manifestă numai la mari Maeştrii.
La plante, corpul eteric adaugă vitalitatea, nevoia de a creşte şi conferă o aură mai intensă, de vitalitate mai mare decât cea a mineralelor. La animale, aura e şi mai bogată pentru că ele au deja un corp astral, corpul dorinţelor. În general, ele nu au început să-şi dezvolte corpul mental, în timp ce la unele animale, cum ar fi câinele, calul, elefantul, maimuţa... biologii găsesc un început al facultăţii de a gândi. E o gândire rudimentară, desigur, dar în vecinătatea oamenilor, corpul lor mental începe să se dezvolte, pentru că oamenii, ocupându-se de animale, iubindu-le, îngrijindu-le, contribuie mult la evoluţia lor. Cât despre oameni, ei dezvoltă corpul lor mental într-un mod prodigios; ei nu o fac tot timpul în sensul favorabil, dar cei ce ştiu să se conducă şi să-şi desăvârşească gândirea, îşi întăresc enorm aura.
Pentru ce s-au reprezentat sfinţii cu o aureolă în jurul capului? În trecut, exista o întreagă ştiinţă a culorilor care a explicat că fiecare virtute se exprimă prin intermediul unei culori particulare şi aura e formată din culorile produse de aceste virtuţi. Sfinţii au fost fiinţe de o mare puritate, care voiau să se apropie de Dumnezeu, să se topească în El pentru a-L cunoaşte şi a deveni asemenea Lui, şi în această dorinţă de cunoaştere, ei ajungeau la o anume penetrare, o anume înţelepciune şi o culoare galbenă de aur tâşnea din profunzimea fiinţei lor, învăluindu-i. Există tot felul de nuanţe de galben, de la galbenul cel fin, delicat, până la galben de aur.
Particulele emanate de un mare Maestru sunt dătătoare de viaţă, intense, luminoase, puternice. Penetrând aura noastră, aceste particule intră în structura noastră şi transformă fiinţa noastră. Aceia care au primit cu dragoste aceste emanaţii, vor începe, într-o zi, să gândească ca şi maestrul lor, să se poarte ca el, să devină liberi ca el. Desigur, aceasta nu se întâmplă decât după ani de zile, dar se întâmplă. Din păcate, oamenii nu se opresc niciodată asupra acestei părţi invizibile. Ei nu se bazează decât pe ceea ce le putem arăta, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibilă o neglijează. Şi totuşi, e atât de importantă! Deci, decideţi-vă să lucraţi asupra aurei şi veţi înţelege multe lucruri. Când sunteţi furioşi sunteţi înconjuraţi de culoarea roşie ca focul, dar un roşu întunecos, murdar, foarte diferit de roşul
trandafiriu ce corespunde dragostei. Şi dacă nu aveţi credinţă, pace, albastrul aurei voastre este şters, urât; pe măsură ce credinţa voastră creşte, culoarea albastră din aură seamănă cu albastrul cerului.
Una din funcţiile aurei este de a asigura schimburile între astrele exterioare şi astrele care sunt în noi. Dacă aura noastră e impură, întunecată, nu numai că nu poate sesiza curenţii benefici, dar ea îi captează pe cei malefici. Spunem că există planete benefice şi planete malefice. Dar atunci, de ce aceeaşi planetă acţionează favorabil asupra unora şi defavorabil asupra altora? E simplu: acela care nu primeşte decât influenţele proaste nu e pregătit să le capteze pe cele bune. În realitate, toate planetele sunt benefice, dar acţiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Dacă în aură se găsesc elemente care nu permit ca influenţele benefice ale unei planete să intre în om, curenţii pe care această planetă îi trimit se alterează, se sparg şi produc efecte nocive. În schimb, dacă aura sa e pură, puternică, toate influenţele, chiar şi cele proaste, devin bune pentru el.
Calitatea aurei noastre este cea care atrage virtuţile lui Saturn (răbdarea, stabilitatea, dorinţa de a cunoaşte) sau defectele sale (tristeţea, încăpăţânarea, acrimea), virtuţile lui Jupiter (grandoarea, generozitatea, bunătatea, clemenţa) sau defectele sale (ambiţia, vanitatea, dorinţa de a domina pe alţii, de a-i strivi chiar). Deci, problema care se pune pentru discipol este de a şti să lucreze asupra aurei sale pentru a primi
numai influenţele favorabile ale planetelor. Pentru că, contrar opiniei majorităţii astrologilor, influenţele bune sau rele ale planetelor asupra unei fiinţe umane nu depind exclusiv de semnul şi de casa în care ele se află, nici de aspectele care există între ele; după gradul de evoluţie a persoanei, aceste influenţe se vor manifesta diferit. De aceea se spune: “astrele predispun, dar nu dispun”.
Starea aurei, puritatea sa, limpezimea sa, depind de felul în care trăieşte omul. Dacă el se lasă pradă trândăviei interioare, dezordinii, vicilor, aura sa începe să se asemene cu o mlaştină care emană tot felul de miasme vătămătoare pe care alţii le simt. Chiar dacă nu văd nimic – mai puţin clarvăzătorii - e dificil de văzut aura oamenilor, ei simt o atmosferă apăsătoare, obscură, ca în apropierea unei mlaştini. În timp ce un Iniţiat, un Maestru, care timp de secole, milenii a muncit să dezvolte în el dragostea, înţelepciunea, puritatea, dezinteresul, posedă o aură imensă, în care creaturile vin să se scalde şi unde se simt hrănite, liniştite, reînprospătate, antrenate într-o direcţie divină. De aceea, discipolii pot primi multe binecuvântări din partea aurei Maestrului, dar cu condiţia să fie conştienţi, pentru că dacă nu sunt conştienţi, orice ar face Maestrul lor, ei rămân închişi influenţei lui.
O aură pură aduce, mai întâi, ameliorări în voi înşivă, dar ea transformă, de asemenea, şi ambianţa din jurul vostru, de aceea unii încep să vă iubească: fără a şti pentru ce, ei se simt bine în apropierea voastră. În realitate, ei simt prezenţa fiinţelor luminoase pe care aura voastră le atrage. Entităţile celeste iubesc culorile pure, şi când zăresc o fiinţă înconjurată de această lumină şi aceste culori, ele fug spre ea, aşa cum entităţile tenebroase merg după oamenii vicioşi şi răi şi îi fac respingători pentru anturajul lor. Dar oamenii sunt atât de inconştienţi, nu ştiu nici de ce, nici cum atrag lucrurile bune sau rele.
PLEXUL SOLAR
Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajază de la creier până la baza măduvei spinării şi dintr-o parte periferică, constituită dintr-un ansamblu de nervi şi ganglioni uniţi între ei printr-o reţea de fibre nervoase numit plexuri. Plexul solar, situat la nivelul stomacului,este unul dintre ele.
Ganglionii sistemului simpatic se repartizează astfel:
- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasaţi pe traseul nervului trigemen.
- 3 perechi de ganglioni cervicali în relaţie cu inima.
- 12 perechi de ganglioni dorsali în relaţie cu plămânii şi plexul solar
- 4 perechi de ganglioni lombari în relaţie cu plexul solar şi, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subţire, ficatul, pancreasul, rinichii.
- 4 perechi de ganglioni sacrali în relaţie cu rectul, organele genitale şi vezica.
Aceştia fac în total 26 de perechi. Acest număr, 26, nu este un număr oarecare. Un kabalist vă va spune că este numărul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu: E extraordinar să constatăm că numele lui Dumnezeu e construit după aceleaşi legi ce
conduc structura sistemului simpatic! Cele două grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni şi cervicali sunt în legătură cu lumea divină, ei corespund părţii psihologice ale naturii. Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legătură cu lumea spirituală; ei corespund părţii fiziologice ale naturii. Cele două grupe de 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali sunt în legătură cu lumea fizică; ei corespun părţii anatomice ale naturii.
Să studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu:
2 ori 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numărul Divinităţii. Este numărul Kabbalei, pentru că Kabbala ne relevă factorii, principiile care acţionează în univers. Kabbala răspunde la întrebarea “cine”: cine a creat? cine acţionează? 12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numărul Naturii condusă de aştri; este numărul astrologiei (cele 12 constelaţii zodiacale), care studiază influenţele corpurilor celeste, funcţiile
organelor corpului cosmic. Astrologia este în legătură cu circulaţia şi respiraţia. Punctul vernal, de exemplu, retrogradează un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numărul bătăilor inimii pe minut. Pentru respiraţie, norma este de 18 mişcări pe minut, şi 18 este un sfert din 72. Astrologia răspunde la întrebarea “când”? 2 ori 4 perechi de ganglioni lombari şi sacrali: 4 este numărul alchimiei, pentru că reprezintă cele 4 stări ale materiei: pământ, apă, aer şi foc.
Alchimia răspunde la întrebarea “ce”? Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizaţi în 5 grupe. Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuţi reprezentate de pentagramă: puritate, dreptate, dragoste, înţelepciune şi adevăr.
- Puritatea este legată de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lanţului de ganglioni, pentru că puritatea este baza, fundamentul.
- Justiţia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situaţi în regiunea rinichilor, la care e legată Balanţa , simbolul echilibrului), în relaţie cu toate organele nutriţiei: stomac, ficat, intestin, etc... Din cauză că omul nu se ştie hrăni cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balanţei sunt dereglate şi necazurile ce urmează revelează că justiţia trebuie să intervină pentru a restabili ordinea.
- Dragostea este legată de cele 12 perechi de ganglioni dorsali. Dragostea este o forţă care ne dilată (şi această dilatare se regăseşte în mişcările respiraţiei), care ne leagă de toate fiinţele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelaţii ale
zodiacului.
- Înţelepciunea este legată de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relaţie cu inima, pentru că adevărata înţelepciune vine din inimă.
- Adevărul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru că adevărul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor.
Adevărul, înţelepciunea, dragostea, dreptatea şi puritatea ne pot pune în contact cu toate forţele armonioase din univers de la care primim binecuvântări. Fiecare virtute ameliorează funcţionarea ganglionilor şi organelor de care e legată, în acelaşi fel în care fiecare greşeală împotriva acestor virtuţi deranjază funcţionarea lor.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim:
“Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că mam trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţaacestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Plexul solar poate să se golească, dar poate să se şi umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie să înveţe: cum să-şi umple plexul solar. Vă voi da câteva metode. Fiecare arbore e un rezervor de forţe născute din soare şi pământ, şi putem sorbi aceste forţe. Alegeţi un arbore mare, aşezaţi-vă cu spatele la el puneţi mâna stângă la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelaşi timp puneţi palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentraţi-vă asupra arborelui cerându-i să vă dea o parte din energiile sale: le veţi primi prin palma stângă şi le veţi ceda prin palma dreaptă în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
CENTRUL HARA
Veţi fi, poate, miraţi să vedeţi în India că anumiţi sadu, anumiţi yoghini au regiunea pântecului foarte dezvoltată, cu toată că nu mănâncă aproape de loc!... Şi majoritatea statuilor îl reprezintă pe Budha şi alţi înţelepţi cu un pântec proeminent. De ce? Pentru că, la Iniţiaţi, un pântec foarte dezvoltat dezvăluie puterea, forţa, rezervele spirituale acumulate graţie exerciţilor de respiraţie. Pentru că exerciţiile de respiraţie prelungite duc la dezvoltarea acestei părţi a corpului unde se adună elemente care permit vindecarea, dezagregarea a tot ce e nociv.
Pântecul poate fi rezultatul materialismului omului sau spiritualităţii sale. Dacă faţa sa arată că el nu se gândeşte decât la a mânca, a bea şi a dormi, evident, opulenţa sa reprezintă ceva rău: el este o fiinţă grosieră, materialistă, senzuală. Dar dacă el are calităţi ca puritatea, clarviziunea, inteligenţa, pântecul său demonstrează că el are rezerve şi că poate transforma aceste rezerve vindecându-i pe alţii şi făcând multe lucruri pe care cei plăpânzi, slabi nu ar putea să le facă, pentru că nu au aceste resurse. Priviţi, de altfel, japonezii. Unii au un pântec enorm, dar în acelaşi timp, o mare supleţe, forţă şi inteligenţă. Aceasta, deoarece ei lucrează să-şi dezvolte ceea ce ei numesc centrul Hara. Aceste centru e situat la 4 centimetri sub buric. Hara înseamnă “pântec” în japoneză, şi de aici vine expresia “a-şi face hara-kiri”, adică a se sinucide deschizându-şi pântecul. Pentru înţelepţii japonezi, centrul Hara este centrul vieţii, al echilibrului, centrul universal. Şi când omul se concentrează pe el şi ajunge să-l dezvolte, devine neobosit, invincibil. Toţi acei care lucrează asupra centrului Hara se disting în viaţă printr-un echilibru extraordinar.
Cele trei divinităţi mai importante ale panteonului hindus sunt Brahma, Vishnu şi Shiva, şi se spune în Cărţile sacre că Brahma e situat în pântec, Vishnu în regiunea inimii şi a plămânilor, şi Shiva în creier. De ce tocmai Brahma, creatorul, e situat în pântec? Dacă pântecul este o regiune cu adevărat de dispreţuit, şi creierul, din contră, aşa de nobilă, Brahma ar fi trebuit plasat în creier. Ei nu, în creier e plasat Shiva, care e identificat cu distrugerea. Da, Brahma este creatorul, Vishnu, reparatorul, conservatorul, cel care susţine, menţine, hrăneşte, în timp ce Shiva este
distrugătorul. Şi dacă Shiva corespunde tocmai creierului, aceasta e deoarece creierul, mentalul inferior, divizează, disecă, dezagregă, este distrugătorul realităţii. El este cel care îi desparte pe oamenii şi îi induce în eroare.
FORTA KUNDALINI
Forţa Kundalini doarme la baza măduvei spinării, ea este mama care a creat universul, “cea mai puternică dintre forţe” cum o numea Hermes Trismegistul. O dată trezită, ea se poate dirija în sus, sau în jos. Dacă ea se dirijează în sus, fiinţa va beneficia de o mare dezvoltare spirituală, dar dacă ea se dirijează în jos, aceasta poate să antreneze rezultate foarte supărătoare. Acel care, fără a fi pur şi stăpân pe el, trezeşte forţa Kundalini, devine pradă unei pasiuni sexuale dezlănţuite, care-l antrenează cu o viteză vertiginoasă spre abis, şi unei ambiţii nemăsurate care îl face să se opună lumii întregi. De aceea este de sfătuit discipolii să nu fie tentaţi să trezească forţa Kundalini înainte de a fi lucrat asupra purităţii şi smereniei. Pentru că această forţă, cea mai puternică dintre toate, poate la fel de bine să distrugă decât să creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte somnuri, ea e ascunsă sub şapte
învelişuri ale materiei.
Urcarea forţei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în interiorul măduvei spinării. De o parte şi de alta a canalului Sushuma, cele două canale Ida (polarizat negativ şi legat la Lună) şi Pingala (polarizat pozitiv şi legat de soare) se ridică într-o mişcare de spirale întretăiate. Curentul Ida ajunge la nara stângă şi curentul Pingala la nara dreaptă. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea forţei Kundalini. Pentru că, astupând nara dreaptă, aspiraţi aer prin nara stângă, produceţi astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traversează şi centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, şi produce vibraţii uşoare care tind să o trezească un pic. Astupând nara stângă, aspiraţi aer prin nara dreaptă, curentul va trece prin canalul Pingala, şi el, de asemenea, va da câteva impulsuri forţei Kundalini. Şi aşa mai departe...
Deci, practicând în fiecare dimineaţă exerciţiile noastre de respiraţie, puteţi, încet, să treziţi forţa Kundalini. Dar nu trebuie prelungite aceste exerciţii.
Înţelepţii Indiei spun că înainte de trezirea şarpelui Kundalini yoghinul trebuie să-şi elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viaţă pură, prin exerciţii potrivite, el curăţă acest canal. Această curăţire e necesară pentru că, odată cu trezirea şarpelui Kundalini, el începe să activeze întreaga viaţă psihică a omului; este un foc aşa de intens, care arde tot. De aceea drumul său trebuie să fie eliberat de toate impurităţile şi obstacolele, pentru ca el să poată trece rapid, fără stricăciuni pentru om şi să atingă centrul coronal, chakra Sahasrara.
CHAKRELE
De unde vine obiceiul de a reprezenta îngerii cu aripi?... Ajunge să vedem o pictură sau o sculptură care prezintă o fiinţă înaripată pentru a şti că este un înger. De ce aceste aripi? Care e sensul lor? Îngerii au cu adevărat aripi? Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o ştiinţă foarte veche privind fiinţa umană şi centrii săi
subtili. Marii Iniţiaţi ai trecutului ştiau că pe spate, la nivelul umerilor, fiinţa umană posedă doi centri foarte puternici. Aceşti centri situaţi în corpurile eteric şi astral sunt capabili să producă turbioane care permit celui care a ştiut să-i dezvolte a se deplasa în spaţiu. În tradiţia greacă, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la călcâie, pentru că şi călcâiul posedă un centru foarte important care e de asemenea în legătură cu puterea de a se deplasa în spaţiu.
În realitate, aceşti centri subtili sunt într-un mare număr în corpul nostru. De exemplu, în timp ce contemplaţi răsăritul soarelui, absorbiţi lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseşte la noi sub formă de mici sfere luminoase. Acest centru absoarbe deci lumina solară şi o împarte în şapte culori ca cele ale prismei. Apoi trimite aceste şapte raze în organism, repartizându-le astfel: roşul şi oranjul spre organele sexuale, galbenul spre inimă şi plămâni, verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi; albastrul spre gât şi nas; violetul spre cap. Roşul poate reîmprospăta şi sistemul nervos. Unei persoane obosite îi lipseşte roşul şi ea poate să-şi amelioreze starea concentrându-se pe această culoare.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Chakrele (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi, sunt, de jos in sus:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Hinduşii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliată. Ar dura prea mult să ne oprim asupra fiecăreia, şi mă voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata. E foarte important pentru dezvoltarea voastră spirituală să purtaţi în inimă imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru că acesta reprezintă această dragoste dezinteresată, atât de vastă, care trezeşte în voi inteligenţa adevărată, intuiţia. Cât despre cele trei chakre ale capului, Iniţiatul le dezvoltă în ultima fază a evoluţiei sale, când totul în el este gata, şi toată fiinţa sa e dezvoltată armonios. Dacă vreţi o imagine pentru a înţelege mai bine aceste trei chakre, putem spune că ele seamnă cu acele aparate pe care le utilizează submarinele: un periscop, un ochi care
vede deasupra apei; un radar, care informează despre prezenţa altor vapoare din jur; şi un radio, graţie căruia se pot capta şi emite mesaje, apeluri... Ei bine, fiinţa umană e dotată cu aceleaşi aparate, cu aceleaşi antene.
Putem compara chakra Ajna cu un ochi, cu o bulă de cristal, cu o oglindă magică. Ea are o virtute pasivă, feminină: pe această oglindă se reflectă toate evenimentele universului. Graţie ei, puteţi vedea totul, dar nu puteţi acţiona cum vreţi, nu vi se dă posibilitatea. Ea vă dă viziunea, primiţi imagini, dar nu puteţi schimba cursul evenimentelor sau forţelor. Pentru aceasta, trebuiesă ajungeţi la ultima chakră, Sahasrara, care este emisivă, dinamică, masculină, şi care vă dă puterea de a acţiona. Când forţa Kundalini atinge chakra Ajna, Iniţiatul are viziunea clară asupra
lucrurilor, dar nu e atotputernic: rămâne încă vulnerabil, expus forţelor contrare, pendulând între bine şi rău. Iată de ce ea trebuie să meargă până sus la Sahasrara.
Când intrăm în templele hinduse, găsim aproape peste tot simbolul lingamului. Lingamul nu e altceva decât o piatră orizontală pe care se ridică o piatră verticală. Piatra orizontală reprezintă principiul feminin, în timp ce piatra ridicată vertical reprezintă principiul masculin. Toţi adepţii, bărbaţi, femei, băieţi, fete se roagă şi se înclină cu veneraţie în faţa acestui simbol pe care îl ornează cu ghirlande de flori, pentru că e reprezentarea generării, a fertilităţi oamenilor şi a zeilor. Lingamul e un simbol de o mare profunzime. El arată că principiile masculin şi feminin nu trebuie să fie separate ci unite. Ori, la oameni, ele sunt separate. Bărbaţii, femeile nu ştiu să găsească celălalt principiu în ei înşişi, de aceea îl caută în exterior şi se frământă pentru că nu îl găsesc, sau dacă îl găsesc, nu le aduce plenitudinea. Bărbaţii şi femeile nu pot găsi plenitudinea căutând în exterior, ci unind cele două principii în ei înşişi, fiind femeie şi bărbat în acelaşi timp. În acel moment, ei nu mai au nevoie de a se uni exterior cu o fiinţă complementară, sunt compleţi: ei au
înţelepciunea, forţa, puterea bărbatului şi au tandreţea, delicateţea, puritatea, sensibilitatea femeii; sunt ei înşişi simbolul lingamului, nu le lipseşte nimic, totul li se supune, pentru că ştiu să fie în acelaşi timp emisivi şi receptivi.
Regăsim această polaritate, masculin şi feminin, în chakrele Ajna şi Sahasrara. Piatra orizontală, principiul feminin, este chakra Ajna, chakra care recepţionează, captează, care reflectă. Iar cealaltă, piatra verticală, e principiul masculin, e chakra activă, dinamică, cea care creează, proiectează: Sahasrara. Şi când Iniţiatul ajunge să unească Ajna şi Sahasrara, devine perfect, atotputernic, e ca şi Shiva, posedă lingamul viu.
***
Apocalipsa se termina cu viziunea unei cetati celeste, Noul Ierusalim, ai carei pereti, temelii, porti sunt descrise de Sfântul Ioan Teologul
Prin acet oras curge un fluviu: limpede ca un cristal, care iesea din Tronul lui Dumnezeu si al Mielului.
In mijlocul orasului si pe cele doua maluri ale fluviului era Arborele Vietii ce producea de douasprezece ori fructe, dând fructul sau in fiecare luna si ale carui frunze serveau la tamaduirea popoarelor."
Cum se facea ca arborele se gasea pe ambele maluri ale fluviului?
Daca am intelege lucrurile literar, aceasta descriere nu are nici un sens.
In realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; exista in noi, si fluviul, de asemenea, trece prin noi.
Pentru ca orasul suntem noi; si in centrul acestui oras - in plexul solar - curge un fluviu cu un arbore al vietii pe malurile sale.
Plexul solar reprezinta arborele pe cele doua maluri ale fluviului, dar de asemenea si fluviul insusi, aceasta forta, aceasta vitalitate care circula prin el. Si unde sunt radacinile acestui arbore?
Acestea sunt cele douasprezece perechi de nervi si de ganglioni dorsali: douasprezece ramuri care produc douasprezece fructe pe an.
Aceste douasprezece fructe sunt legate de cele douasprezece semne ale zodiacului.
Sa vedem acum proprietatile acestor fructe.
Primul fruct, (Berbecul) face omul activ, dinamic si decis.
Al doilea (Taurul), da o mare sensibilitate, multa gentilete si bunatate.
Al treilea (Gemenii), impinge la studiu, incita la a se interesa de tot si de a calatori.
Al patrulea (Cancer), da o mare mediumitate pentru a capta undele si prezentele cele mai subtile.
Al cincilea (Leul), inspira o mare noblete si curajul necesar pentru a-i ajuta si a-i salva pe altii.
Al saselea (Fecioara), purifica si curata.
Al saptelea (Balanta), da posibilitatea de a se uni la o cauza divina si de a stabili in sine echilibrul cosmic.
Al optulea (Scorpionul), lumineaza asupra mortii si vietii de apoi.
Al noualea (Sagetatorul), da gustul intrebarilor filozofice si religioase.
Al zecelea (Capricornul) inspira putere, autoritate pentru a domina pe altii si pe sine insusi.
Al unsprezecelea (Varsatorul), da sensul universalitatii, fraternitatii intre natiuni.
Al doisprezecelea (Pestii), impinge la sacrificiu, la a suporta suferinta si chiar la a vedea partea buna si a se veseli.
Iata calitatile fructelor acestui arbore al vietii, care nu e altul decât Arborele Sefirotic de care vorbeste Kabbala, cu sefiroturile: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout.
Kether e samânta care contine toate posibilitatile arborelui;
Hokmah, e sâmburele care care se divizeaza pentru a lasa sa iasa mica planta:
Binah; Hesed, este trunchiul;
Gebourah, ramurile;
Tripheret, mugurii;
Netzach, frunzele;
Hod, florile;
Iesod, fructul;
Si Malkout, samânta, care, plantata in pamânt, va da un nou arbore.
Aici, din nou, vedeti o aplicatie a legii:
ce e jos e ca ce e sus, si veti intelege de asemenea de ce Iisus a comparat imparatia lui Dumnezeu (Malkout) cu grauntele de mustar, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde vin sa se adaposteasca pasarile cerului.
Sfântul Ioan spunea ca frunzele arborelui vor servi la tamaduirea popoarelor.
Veti vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar si frunzele de asemenea, si chiar si radacinile.
Radacinile, infipte in cele doua maluri ale fluviului vietii de care vorbeste Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor si ganglionilor situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale.
Coloana vertebrala leaga cerul si pamântul, cerul nostru si pamântul nostru.
Izvorul fluviului se afla pe culmea muntelui: "Fluviul, e spus, iese din Tronul Domnului".
Capul, e cerul si pântecul pamântul. Pe pamânt arde un foc care provoaca din timp in timp eruptii violente vulcanice. Ori, acest foc se gaseste, de asemenea, la baza coloanei vertebrale.
Acest foc subteran, legat de pântec si de sex, este forta Kundalini. Pentru moment, coloana vertebrala nu are la oameni decât functie anatomica si fiziologica; puterea ei spirituala nu e trezita.
Numai Initiatii au reusit sa anime coloana lor vertebrala pentru o imensa munca spirituala si magica gratie trezirii fortei Kundalini.
Forta Kundalini doarme la baza maduvei spinarii, ea este mama care a creat universul, "cea mai puternica dintre forte" cum o numea Hermes Trismegistul.
O data trezita, ea se poate dirija in sus, sau in jos.
Daca ea se dirijeaza in sus, fiinta va beneficia de o mare dezvoltare spirituala, dar daca ea se dirijeaza in jos, aceasta poate sa antreneze rezultate foarte suparatoare.
Acel care, fara a fi pur si stapân pe el, trezeste forta Kundalini, devine prada unei pasiuni sexuale dezlantuite, care-l antreneaza cu o viteza vertiginoasa spre abis, si unei ambitii nemasurate care il face sa se opuna lumii intregi.
De aceea este de sfatuit discipolii sa nu fie tentati sa trezeasca forta Kundalini inainte de a fi lucrat asupra puritatii si smereniei.
Pentru ca aceasta forta, cea mai puternica dintre toate, poate la fel de bine sa distruga decât sa creeze.
in realitate, Kundalini poate fi trezita la mai multe nivele:
putem sa o trezim de sapte ori pentru ca ea doarme sapte somnuri, ea e ascunsa sub sapte invelisuri ale materiei.
Intr-un anume fel, e usor sa trezesti Kundalini, dar unde si cum sa o dirijezi e mult mai dificil si e chiar esentialul.
Directia pe care o va lua Kundalini nu depinde de vointa omului, ci de calitatile si virtutile sale. Când sarpele Kundalini se trezeste, el se indreapta spre partea care ii ofera hrana.
Daca partea inferioara ii ofera aceasta hrana, acolo se indreapta, si totul e pierdut, e prapastia, adevarata prapastie. In timp ce daca sarpele e atras de partea superioara, el se indreapta in sus.
Urcarea fortei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat in interiorul maduvei spinarii.
De o parte si de alta a canalului Sushuma, cele doua canale Ida (polarizat negativ si legat la Luna) si Pingala (polarizat pozitiv si legat de Soare) se ridica intr-o miscare de spirale intretaiate.
Curentul Ida ajunge la nara stânga si curentul Pingala la nara dreapta.
De aceea, exercitiile de respiratie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea fortei Kundalini.
Pentru ca, astupând nara dreapta, aspirati aer prin nara stânga, produceti astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traverseaza si centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, si produce vibratii usoare care tind sa o trezeasca un pic.
Astupând nara stânga, aspirati aer prin nara dreapta, curentul va trece prin canalul Pingala, si el, de asemenea, va da câteva impulsuri fortei Kundalini. Si asa mai departe...
Dar nu trebuie prelungite aceste exercitii.
Când eram in India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile, pâna la introducerea unui fir de argint intr-un loc pe care nu am sa-l numesc. Unii faceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forte!
Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentati sa trezeasca Kundalini, ci de a trai o viata pura, in acord cu legile divine.
Ea se va trezi atunci când va veni momentul. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru ca aceasta forta e asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale corpului.
Când totul se desfasoara natural, fara socuri, omul se trezeste in armonie la constiinta lumii divine.
Multi cred ca pentru a gasi spiritualitatea adevarata trebuie sa mearga in India, dar trebuie de asemenea sa stie ca invatamântul Fraternitatii Albe Universale, care e adevaratul invatamânt a lui Cristos, ne aduce o yoga moderna, adaptata Occidentalilor.
Inteleptii Indiei spun ca inainte de trezirea sarpelui Kundalini yoghinul trebuie sa-si elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viata pura, prin exercitii potrivite, el curata acest canal.
Aceasta curatire e necesara pentru ca, odata cu trezirea sarpelui Kundalini, el incepe sa activeze intreaga viata psihica a omului; este un foc asa de intens, care arde tot.
De aceea drumul sau trebuie sa fie eliberat de toate impuritatile si obstacolele, pentru ca el sa poata trece rapid, fara stricaciuni pentru om si sa atinga centrul coronal, chakra Sahasrara.
Si ce spune Iisus in Evanghelii?
"Straduiti-va sa intrati prin poarta strâmta", sau "Mai repede trece o camila prin urechile acului decât un bogat prin poarta imparatiei Cerurilor".
Aceste doua fraze au o semnificatie foarte profunda:
ele arata ca intr-adevar canalul central e asa de ingust, incât forta care aduce iluminarea nu poate sa treaca daca fiinta nu e pura.
Daca aveti prea multe lucruri in buzunare, nu puteti baga mâinile, trebuie sa va debarasati de toate acestea.
Yoghinii Indiei si evanghelistii spun aceleasi adevaruri.
De unde vine obiceiul de a reprezenta ingerii cu aripi?
Ajunge sa vedem o pictura sau o sculptura care prezinta o fiinta inaripata pentru a sti ca este un inger.
De ce aceste aripi? Care e sensul lor?
Ingerii au cu adevarat aripi?
Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o stiinta foarte veche privind fiinta umana si centrii sai subtili.
Marii Initiati ai trecutului stiau ca pe spate, la nivelul umerilor, fiinta umana poseda doi centri foarte puternici. Acesti centri situati in corpurile eteric si astral sunt capabili sa produca turbioane care permit celui care a stiut sa-i dezvolte a se deplasa in spatiu.
In traditia greaca, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la calcâie, pentru casi calcâiul poseda un centru foarte important care e de asemenea in legatura cu puterea de a se deplasa in spatiu. In realitate, acesti centri subtili sunt intr-un mare numar in corpul nostru.
De exemplu, in timp ce contemplati rasaritul soarelui, absorbiti lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseste la noi sub forma de mici sfere luminoase.
Acest centru absoarbe deci lumina solara si o imparte in sapte culori ca cele ale prismei.
Apoi trimite aceste sapte raze in organism, repartizându-le astfel: rosul si oranjul spre organele sexuale;
galbenul spre inima si plamâni,
verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi;
albastrul spre gât si nas;
violetul spre cap
Rosul poate reimprospata si sistemul nervos. Unei persoane obosite ii lipseste rosul si ea poate sa-si amelioreze starea concentrându-se pe aceasta culoare.
Functia fiziologica a splinei este, o stiti, de a forma globulele rosii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, ca centrul eteric al vitalitatii e plasat chiar deasupra ei.
Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineata sa va gânditi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, si a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sanatatea si vigoarea voastra.
Prin observatie, disectie, cu ajutorul aparatelor din ce in ce mai perfectionate, anatomistii care studiaza de secole corpul uman au ajuns la o cunoastere foarte detaliata a structurii sale fizice; dar sunt departe de a gasi ceea ce au gasit Initiatii, care gratie clarviziunii lor si experientei lor spirituale au descoperit anatomia subtila a omului.
Si una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au facut-o Initiatii Indiei privind sistemul celor sapte chakre.
De mai multe milenii, ei invata ca deasupra corpului fizic, in corpurile eteric si astral, omul poseda centrii subtili situati pe axa coloanei vertebrale.
Ei ii numesc acestri centri Chakre (in sanscrita inseamna "roata") sau lotusi.
De jos in sus acestia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu sase petale
- in regiunea buricului si al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- in regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- in partea din fata gâtului: Vishuda, lotusul cu saisprezece petale
- intre cele doua sprâncene: Ajna, cu doua petale mari, divizate in 48 de petale fiecare: in total 96 petale
- in crestetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale.
In realitate el are 960 petale, iar in mijloc are o corola de 12 petale, in total are 972 petale.
Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele doua corole se invârt in sens invers.
Nu se pot gasi urme ale acestor centri spirituali in corpul fizic, pentru ca ei sunt situati in corpul eteric
. Organele corpului nostru sunt subordonate influentei lor.
Acesti centri subtili sunt inactivi la aproape toti oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie sa-si trezeasca forta Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, si sa o faca sa urce strabatând chakrele unde ea declanseaza si elibereaza puterile pe care le contin.
Forta Kundalini e reprezentata ca un sarpe infasurat de trei ori in jurul sau in interiorul unei figuri triunghiulare, in centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeste, e ca o flama, un foc care incepe sa urce in spirala in lungul coloanei vertebrale, si in urcare ea intâlneste si stimuleaza celelalte chakre.
Cu limba sa, spune traditia, sarpele Kundalini actioneaza asupra fiecarei chakre pentru a suda si a lega diferite elemente care ii permit sa se invârta.
O chakra e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extrema finete si numai sarpele Kundalini poate regla aceste roti si a le pune in functiune.
In momentul când chakra incepe sa se roteasca, se manifesta facultatile si puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numarul de petale, adica numarul si intensitatea vibratilor lor, divinitatile care locuiesc in ele, si mai ales prin virtutile si puterile pe care trezirea lor le confera omului:
Muladhara ii da energie vitala;
Svadhishana ii da forta creatoare;
Manipura ii da constiinta colectiva;
Anahata ii da iubirea universala;
Vishuda ii da intelepciune;
Ajna ii da clarviziune;
Sahasrara ii da atotputernicia si libertatea.
Se spune ca o divinitate sau Shakti locuieste in fiecare chakra.
Numele lor, incepând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti si Hakini Shakti.
Ajunsa la sfârsitul calatoriei sale, forta Kundalini atinge Shiva, principiul masculin.
Reunirea celor doua principii masculin si feminin, capul si coada sarpelui, se face intr-o lumina orbitoare.
Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Hindusii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliata.
Ar dura prea mult sa ne oprim asupra fiecareia, si ma voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata
E foarte important pentru dezvoltarea voastra spirituala sa purtati in inima imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru ca acesta reprezinta aceasta dragoste dezinteresata, atât de vasta, care trezeste in voi inteligenta adevarata, intuitia.
Cât despre cele trei chakre ale capului, Initiatul le dezvolta in ultima faza a evolutiei sale, când totul in el este gata, si toata fiinta sa e dezvoltata armonios.
Daca vreti o imagine pentru a intelege mai bine aceste trei chakre, putem spune ca ele seamna cu acele aparate pe care le utilizeaza submarinele: un periscop, un ochi care vede deasupra apei; un radar, care informeaza despre prezenta altor vapoare din jur; si un radio, gratie caruia se pot capta si emite mesaje, apeluri...
Ei bine, fiinta umana e dotata cu aceleasi aparate, cu aceleasi antene.
Cele trei chakre ale capului sunt trei antene pe care plexul solar le poate utiliza ca si un submarin aflat sub apa.
"Dar, veti spune, de ce aceste antene sunt plasate pe cap?
De ce plexul solar nu e dotat el insusi cu ochi si urechi?"
El le are, dar pentru evolutia fiintei umane, Inteligenta cosmica a amplasat altele in creierul sau.
Acum, va pot da un exercitiu foarte simplu pentru a dezvolta chakra gâtului, Vishuda.
Puteti, din când in când, sa va planificati ca in timpul meditatiei sa nu faceti altceva decât sa ascultati numai, fara sa gânditi si sa incercati sa auziti vocea intelepciunii, vocea spiritelor luminoase.
Evident, primele zile, saptamâni, nu veti auzi poate nimic; dar daca perseverati in acest exercitiu, veti auzi vocea interioara, dulcea voce a lui Dumnezeu.
O numim uneori vocea linistii, atât e de fina si de subtila, dar in ziua când veti reusi sa o auziti, toata fiinta voastra se va cutremura nu sunt cuvinte pentru a exprima ceea ce este aceasta voce.
Pentru a dezvolta Ajna chakra, va imaginati ca vedeti cu ochii interiori pamântul, cerul, spatiul, cu creaturile nenumarate care il locuiesc, toate lumile vizibile si invizibile.
Le priviti asa, foarte simplu, cu multa dragoste, si deja sunteti pe cale sa treziti vederea voastra spirituala.
Pentru chakra crestetului capului, este de asemenea un exercitiu de facut, dar ar putea fi periculos pentru unii si o sa va vorbesc alta data despre el.
In timp ce primele doua sunt inofensive: faceti-le, puteti sa le practicati fara nici un pericol. Nimic rau nu vi se va intâmpla daca cautati sa auziti vocea divina.
Faceti ca si cum ati asculta cu amândoua urechile; dar in realitate, se trezeste o a treia ureche. Si e la fel daca incercati sa contemplati minunile lumii invizibile, un al treilea ochi se va deschide. Astfel, in fiecare zi, câte putin, veti parcurge un drum extraordinar care, daca stiti sa perseverati, va va conduce la iluminare.
in geneza se spune ca Adam si Eva traiau in gradina Edenului, unde, printre toate soiurile de arbori, cresteau Arborele Vietii si Arborele Cunoasterii Binelui si Raului.
Dumnezeu le-a interzis sa manânce din fructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Raului. Dar iata ca sarpele a reusit sa o convinga pe Eva, care l-a convins pe Adam sa manânce din fructul interzis... Si cunoasteti continuarea.
Ei bine, acest Arbore al Cunoasterii Binelui si Raului nu e altul decât sistemul cheakrelor in lungul coloanei vertebrale, si sarpele care era la baza arborelui, infasurat in jurul lui insusi, este forta Kundalini.
Sarpele i-a vorbit Evei, spunându-i: "Daca vei mânca din fructele acestui arbore (adica daca trezesti chakrele), vei deveni ca si Dumnezeu, vei avea omniscienta, clarviziune, puterea intreaga."
Evident, Eva a fost tentata si Adam la fel.
Ei da, dar era prematur, ei nu erau pregatiti sa suporte puterea acestor forte puse in actiune.
Ei ar fi trebuit sa continue sa manânce fructele Arborelui Vietii, adica de a absorbi energia plexului solar, care e in legatura cu cosmosul intreg.
Pentru ca, gratie acestei energii, nu ar fi cunoscut nici oboseala, nici suferinta, nici moartea.
Da, Arborele Vietii e plexul solar, in timp ce celalalt arbore, Arborele Cunoasterii Binelui si Raului, este coloana vertebrala.
Adam si Eva au fost prea grabiti sa-i manânce fructele, ar fi trebuit sa astepte pâna când Dumnezeu le-ar fi spus sa o faca, sa vina momentul.
Acum, acelasi lucru se petrece cu oamenii.
Cei care stiu sa se hraneasca cu plexul solar, care e legat de soare, ajung din nou sa manânce fructele Arborelui Vietii: ei absorb prana, elixirul vietii vesnice.
In timp ce aceia care vor sa manânce prematur fructele celuilalt arbore inainte de a se fi intarit suficient, se expun celor mai mari pericole.
Ei incearca sa trezeasca forta Kundalini, ei vorbesc cu sarpele, iar acesta ii impinge spre moarte. Da, moartea spirituala.
Trezirea chakrelor facuta de forta Kundalini trebuie sa se faca cu multa precautie.
V-am dat câteva metode simple pentru a lucra asupra chakrelor Vishuda si Ajna, si pot acum sa adaug o alta care e valabila pentru toate chakrele: cântecul.
Cântatul produce unde care fac sa vibreze centrii subtili ai omului.
Evident, nu e vorba a cânta orice si oricum.
Numai vibratiile produse prin cântece profunde, mistice, pe care le executati cu constiinta fortei spirituale care o reprezinta, pot incepe trezirea acestor centri adormiti.
Cântatul e un act sacru, daca le cântati constienti, unele cântece vor trezi in coloana voastra vertebrala o forta vie; aceasta forta care se ridica soseste pâna la cap, pentru a iesi prin centrul superior.
Daca in timpul cântatului, simtiti un frison care va parcurge din picioare pâna in cap, in lumina si puritate, aceasta arata cum corpul vostru vibreaza o clipa in armonie cu universul.
Dar aceasta e o binecuvântare pe care poate nu o cunoasteti, inca, sau pe care n-ati experimentat-o decât fugitiv.
Când veti cunoaste cu adevarat aceasta senzatie in plenitudinea sa, veti intelege bogatia si puterea cântatului pentru dezvoltarea vietii spirituale.
Exista un obicei milenar de a arde esente sau alte substante parfumate in temple si biserici. Fumul, care se ridica in spirale, e un simbol al urcarii fortei Kundalini prin chakre.
Cadelnita cu jaraticul reprezinta chakra Mulhadhara, si fumul reprezinta sarpele de foc, Kundalini
Acest simbol al cadelnitei arata ca trebuie sa aruncam anumite materii in camin, si sa alimentam, pentru ca forta sa se poata ridica.
Mentinând traditia de a arde esente in biserici, crestinismul a conservat ritualuri care i-au fost transmise dintr-un trecut indepartat, chiar daca sensul lor s-a pierdut.
Daca aruncam o privire asupra altor traditii spirituale, vom gasi aceasta stiinta Kundalini sub o alta forma.
In traditia greaca, de exemplu, ea apare sub forma caduceului lui Hermes cu cei doi serpi impletiti in jurul baghetei centrale.
Cei doi serpi sunt Ida si Pingala, cei doi curenti care inconjoara canalul Sushuma si pe care yoghinii ii activeaza prin respiratie pentru a trezi forta Kundalini.
In traditia Kabbalistica, regasim aceeasi stiinta in Arborele Sefirotic cu cei doi stâlpi ai rigorii (pozitiv) si clementei (negativ) situati de o parte si de alta unui stâlp central sau al echilibrului.
Doi curenti coborând din sefirotul Kether trec prin Hokmak si Binah, se incruciseaza in Daath, trec prin Netzach si Hod si se incruciseaza in fine in Iesod care, simbolic, reprezinta organele genitale.
Daca mergeti in Tibet, veti vedea ca arhitectii tibetani au ascuns aceasta stiinta, Kundalini si chakrele, in felul de a construi edificii sacre pe care le numesc "stupas".
Peste tot, la intrarea sanctuarurilor, manastirilor, pe marginile drumurilor, vedem aceste constructii care au toate aceeasi structura: o baza in forma de cub, apoi o parte rotunda, sferica, apoi o parte conica, triunghiulara, deasupra careia se gaseste un element in arc de cerc ca o semiluna, iar pe el un ornament in forma de flama pe care poate fi comparat cu un deget ridicat, sau litera Iod a alfabetului ebraic.
Toata stiinta omului si universului este ascunsa in structura acestor edificii.
Intradevar, cele cinci forme geometrice corespund, dupa traditia tibetana, celor cinci elemente:
cubul - pamântului,
sfera - apei,
conul - focului,
semicercul - aerului
si flama - eterului.
Cele cinci forme si cele cinci elemente corespund in om celor cinci chakre, pentru ca tibetanii au redus de doua ori doua chakre la una singura
Astfel, cubul reprezinta Muladhara si Svadhisthana reunite, pentru ca sunt ambele legate pamântului, materiei cele mai condensate.
Deasupra se afla chakra ombilicala Manipura, reprezentata de cerc; apoi Anahata, chakra inimii, reprezentata de triunghi
Mai sus, chakra gâtului, Vishuda, e figurata de luna, si ultimele doua chakre Ajna si Sahasrara sunt reunite de asemenea intr-o singura figura, cea a flamei.
Fiecare din cei cinci centri este sediul unui Dhyani-Buda sau Buda de meditatie. Acestia sunt, incepând din centrul inferior: Amoghasiddhi, Ratnasambhava, Akshobhia, Amoghasiddhi si Vairocana.
Cele cinci Dhyani-Buda au fiecare calitatile, virtutile proprii.
Se mai numesc si Buda ai celor cinci intelepciuni, pentru ca fiecare virtute e considerata ca o intelepciune.
Cele cinci Dhyani-buda sunt venerate in Tibet, dar deasupra tuturor e venerat Buda Avalokiteshvar.
Dupa legenda, el e fiul lui Buda Amithabha, si a fost primul care a pronuntat pentru prima oara silabele sacre: OM MANI PADME HUM.
Legenda povesteste, de asemenea, ca intr-o zi, pe când privea lumea oamenilor, in fata suferintelor si mizeriei lor, a simtit pentru ei o asa compasiune, incât capul sau s-a facut tandari.
Tatal sau, Buda Amithabha, i-a dat atunci zece capete plus al sau propriu, in timp ce din corpul lui Avalokiteshvar ieseau mii de brate.
Astfel, el e reprezentat cu unsprezece capete si mii de brate venind in ajutorul oamenilor.
Iata, in rezumat, cum tibetanii, care au primit aceeasi invatatura despre chakre ca si hindusii, au exprimat toata aceasta stiinta in structura edificilor lor sacre care reflecta structura fiintei umane si cea a universului.
Trebuie sa pastram o parte din noi insine treaza, seara, inainte de a adormi, trebuie sa va gânditi sa lasati pe cineva sa vegheze asupra voastra in timpul somnului.
Iisus a spus: "Vegheati si rugati-va."
Multi au crezut ca e vorba de a veghea numai in planul fizic, atunci, cei saraci, ca sa poata aplica acest percept pe care nu l-au inteles bine, se trezeau in plina noapte, se extenuau, luptând impotriva somnului, si sfârseau stricând ritmurile naturale ale corpului lor.
Nu, in alt plan trebuie sa fiti treji; in timpul noptii trebuie sa dormiti, pentru a lasa celulele corpului sa se odihneasca, dar, in acelasi timp, trebuie sa vegheati in plan spiritual, adica sa va asociati cu cel ce vegheaza tot timpul, cu cel care nu doarme niciodata.
Absolut imobil si impasibil, exista in voi un Veghetor etern care vede tot, inregistreaza tot.
Locuinta sa este intre cele doua sprâncene, in chakra Ajna.
De ce spun impasibil? Pentru ca, orice vi s-ar intâmpla, el nu face nimic pentru a va salva.
Daca sunteti obisnuiti sa observati viata voastra interioara, veti simti ca in cele mai rele momente, cineva dinauntrul vostru observa totul, inregistreaza implacabil ceea ce se petrece, dar nu face nimic pentru a va ajuta; nu e rolul sau, si chiar si suferintele voastre il fac sa surâda
. E inutil sa-l rugati; el priveste, observa, inregistreaza... si surâde.
Pentru a putea deveni vigilent, lucid, trebuie sa va concentrati din când in când asupra centrului Ajna dintre sprâncene, sa va identificati cu acest Veghetor etern.
Atunci, chiar si in somn, ramâneti treji: corpul vostru va dormi, dar spiritul vostru vigilent, treaz, va calatori, va intâlni alte fiinte si va studia minunatiile universului.
Omraam Michael Aivanhov
Abonați-vă la:
Postări (Atom)