Întoarcerea femeii sălbatice

Dragi prieteni,

Toți trei suntem prezenți astăzi aici: Jeshua, Maria Magdalena și Maria. Suntem onorați să fim aici cu voi. Noi vă vedem ca pe frații și surorile noastre. În inimă noi suntem una și pentru mine, Jeshua, este deosebit de eliberator să fiu aici alături de prietenele mele. Pentru că adeseori am fost văzut ca reprezentant al energiei Christice. Cu toate acestea, acesta nu este adevărul gol-goluț. Alături de mine, în viața mea, au existat femei care au fost esențiale în misiunea mea. În acele vremuri femeilor nu le era permis să facă ceea ce am făcut eu, să fie în mod public învățători. Dar mama mea și Maria Magdalena au fost și ele războinici spirituali. Ele m-au ajutat să plantez semințele Conștiinței Christice.

Astăzi vom vorbi despre energiile masculine și feminine. Sufletul meu geamăn feminin și cu Mine vorbim într-un singur glas. De-a lungul istoriei voastre, energia feminină a fost profund rănită. Acest lucru a avut consecințe importante atât pentru femeile cât și pentru bărbații de pe Pământ. Nu numai femeile au suferit din cauza dominației masculine, ci și bărbații au avut de suferit.

În primul rând vom discuta de rănile feminine. Vă cerem să vă imaginați o femeie. Ea reprezintă întregul energiei feminine. Energia feminină a fost înjosită și tratată cu violență. Efectul pe care acest fapt l-a avut asupra femeii este că ea s-a retras din partea inferioară a corpului, parte  în care își are sediul puterea ei. Mai ales în cazul în care a fost vorba de violență sexuală, trauma emoțională a făcut ca femeia să-și retragă conștiința din această parte a corpului. Pentru ea devenit foarte greu să-și păstreze conștiința de sine și să rămână împământată. Imaginați-vă o femeie în fața ochiului vostru interior. Aceasta reprezintă energia colectivă a femeilor. În această imagine puteți vedea că în acea zonă a pântecelui ei parcă ar fi o gaură. Ea și-a retras conștiința din acea zonă și se simte în nesiguranță deoarece îi lipsește fundația. În interiorul pântecelui ei puteți auzi țipete de spaimă și durere. Am dori să vă invităm pe toți, atât femei cât și bărbați, să trimiteți lumină către această femeie, către pântecele ei. În acest fel vi-o dați vouă înşivă.

Acum Maria Magdalena vrea să vă vorbească

Eu sunt  Maria Magdalena. Vă iubesc profund. Eu sunt tot timpul cu voi. M-am ridicat deasupra rănii feminine și acum aș dori să ating această zonă dureroasă cu foarte multă delicatețe pentru a ajuta femeile să se vindece. Aș vrea să le văd renăscând cu bucurie și fermitate, astfel încât puterea feminină să poată reveni în mod pașnic. Eu nu doresc să mă lupt sau să mă bat. Am venit în pace și cu un motiv special pentru femei. Toate ați fost rănite de-a lungul istoriei, dar acum v-ați recâștigat puterea. Acum este timpul vostru, acum este vremea voastră. Aș vrea să vă reamintesc că și bărbații au nevoie acum de ajutor. Voi, ca femei, sunteți familiarizate cu rana din pântecele vostru, cu durerea și trauma de a fi înjosite. Dar ce s-a întâmplat cu bărbații?

În trecut, din cauza energiilor masculine dominante, energii ale puterii și opresiunii, bărbații au fost forțați să-și închidă inimile. Ei trebuiau să fie puternici și duri, aceasta era imaginea masculină ideală. Dar în acest fel bărbații s-au înstrăinat de partea lor sentimentală. Mulți bărbați s-au închis în capul lor; pentru ei a devenit dificil să-și exprime emoțiile și sentimentele. Incapacitatea de a vă conecta cu partea voastră sentimentală, partea voastră feminină, este deasemenea o rană. Nu vă trăiți viața pe deplin dacă nu vă puteți accesa sentimentele. De fapt, sunteți deconectați de la sufletul vostru. În mulți bărbați există un sentiment de singurătate și alienare, care poate fi perceput ca o gaură în inima lor.

Deci după cum vedeți, atât bărbații cât și femeile ați fost răniți în trecut. Femeilor aș vrea să le spun azi că pentru a vă regăsi puterea, pentru a vă recunoaște adevărata putere, îndreptați-vă către bărbați. Ei au nevoie de ajutorul vostru, au devenit înstrăinați, înstrăinați de casă. Aveți blândețe în inima voastră pentru a fi pline de compasiune cu ei. Noul Pământ se poate naște numai dacă aduceți pacea între voi. Dacă femeile și bărbații își recunosc rănile unii celorlați, ei pot construi între ei o punte.

Le cer femeilor să mi se alăture în a trimite lumină în gaura din pântece. Din acea lumină, apare o coardă care merge direct în Pământ. Simțiți conexiunea cu Mama Pământ  ca femeie. Energia voastră feminină este atât de puternică și de importantă pentru viață. Amintiți-vă adevărata voastră putere. Pe măsură ce conștiința voastră de sine crește, îndreptați-vă către bărbați și trimiteți lumină în gaura din inima lor.

Voi sunteți pe punctul de a intra într-un nou timp în istorie. Sunteți meniți să intrați împreună ca bărbați și femei. Sunteți invitați să vă bucurați și să râdeți din nou ca ființe umane. În mulți dintre voi Eu văd războinici obosiți; voi v-ați luptat și v-ați luptat și unii dintre voi sunteți obosiți și dezamăgiți. Răspunsul la durerea voastră se află într-o viață simplă. Prin asta vreau să spun: să vă simțiți din nou conectați cu adevărat cu Pământul și să vă bucurați de plăcerile simple de a fi ființă umană. Promisiunea Noului Pământ este să experimentați iubirea dintre un bărbat și o femeie, să fiți prieteni cu oameni asemănători vouă și să trăiți în pace cu mediul vostru înconjurător și cu natura.  

În viața mea pe Pământ am explorat profund rana feminină. Am fost o prietenă dragă a lui Jeshua. Am putut simți puterea și înțelepciunea lui, dar și durerile și îndoielile sale. A existat o înțelegere tainică între noi doi. Am simțit o durere profundă atunci când El a trebuit să părăsească Pământul, când a fost omorât. Adeseori când vroia să ne vorbească, îi puteam simți mesajele nu numai în cap ci în tot corpul. Nu-mi plăcea să discut despre ideile lui, despre mesajele lui așa cum o făceau discipolii lui masculini. În acest sens am fost puțin diferită de ei. Uneori ei și-au bătut joc de mine și atunci mă simțeam foarte singură. Am fost privită ca o ”femeie sălbatică” , eram neconvențională. În prezent eu sunt foarte bucuroasă să văd că femeile sălbatice sunt din nou binevenite în lume! Multe s-au schimbat din vremea lui Jeshua. Eu vă spun: femeile sălbatice vor fi liderii acestei lumi! Vă invit pe voi toate să vă ridicați în adevărata voastră putere. În trecut, când o femeie era ”sălbatică”, adică independentă, neconvențională și pasională, adesea ea era etichetată ca isterică. În Evul Mediu au fost numite vrăjitoare. Dar, de fapt, aceste femei – Eu am fost una dintre ele – erau animate de iubire. Acum a venit din nou vremea ca femeile să-și arate adevărata lor putere, nu într-un mod agresiv ci într-un mod care să reconcilieze energia masculină și cea feminină.

Vă mulțumesc foarte mult  că ați fost cu minie aici azi!

sursa: http://www.jeshua.net/ro

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient ? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. 

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil. 

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. 

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã. 

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. 

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. 

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã. 

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. 

Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el. 

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman. 

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului). 

Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã. 

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. 

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã. 

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc. 

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri. 

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat. 

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat. 

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient. 

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret. 

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. 

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ 

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie. 

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã. 

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare. 

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. 

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare. 

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

***

OSHO

Despre post si constientizarea alimentatiei

Corpul este sufletul vizibil si sufletul este corpul invizibil. Corpul si Sufletul nu sunt desparţite niciunde, isi apartin unul altuia, sunt parţi ale întregului. Trebuie sa accepţi corpul, trebuie sa iubeşti corpul, trebuie sa respecţi corpul, trebuie sa-i fii recunoscator corpului… Corpul este cel mai complex mecanism al existentei – este pur şi simplu minunat! Si binecuvantati sunt cei ce se minuneaza. Incepe sa simti minunea cu corpul deoarece este cel mai apropiat. Prin corpul tau s-a apropiat natura cel mai mult de tine, prin corpul tau a venit existenta cel mai aproape de tine. In corpul tau se afla apa oceanelor, in corpul tau sunt focul stelelor si ale sorilor, in corpul tau este aerul, corpul tau este facut din pamant. [...]

De cate ori tii post, corpul nu mai trebuie sa munceasca sa digere. In aceasta perioada, corpul poate sa munceasca pentru a elimina celulele moarte, toxinele. Este ca si cum intr-o zi, duminica sau sambata, esti liber si vii acasa si faci curatenie toata ziua. Toata saptamana ai fost prins si ocupat si nu ai putut sa faci curatenie in casa, drept pentru care faci totul intr-o singura zi. Cand corpul nu are nimic de digerat, cand nu ai mancat nimic, corpul incepe sa se autocurete. Procesul debuteaza spontan si corpul incepe sa arunce tot ce nu ii este necesar, tot ce i se pare ca o povara.

Postul este o metoda de purificare. Din cand in cand, postul este extraordinar – sa nu faci nimic, sa nu mananci, doar sa te odihnesti. Bea cat mai multe lichide, odihneste-te, iar corpul se va curata. Uneori, daca simti ca este necesar un post mai lung, poti sa tii si un post mai indelungat – insa fii foarte indragostit de corpul tau cand faci asta. Si daca simti ca postul ii face rau in vreun fel, opreste-te. Daca postul ajuta corpului, te vei simti mai energic; te vei simti mai viu; te vei simti intinerit si vitalizat. Acesta ar trebui sa fie criteriul: daca incepi sa simti ca esti slabit, daca incepi sa simti ca apare un tremurat subtil al corpului, atunci fii atent – postul nu mai inseamna o purificare; a devenit distructiv. Opreste-l.

Insa mai intai trebuie sa inveti intreaga stiinta a postului. De fapt, inainte de a incepe sa postesti, ar trebui sa consulti pe cineva care a tinut un post indelungat si care cunoaste foarte bine calea, pe cineva care cunoaste toate simptomele problemei: daca devine distructiv, ce se va intampla? Daca nu este distructiv, ce se va intampla? Dupa un post real, purificator, te vei simti nou, mai tanar mai curat, mai usor, mai fericit; iar corpul va functiona mai bine pentru ca acum este descarcat. [...]

Omul a ratacit calea. Nici un animal nu se hraneste ca omul; fiecare animal are o hrana preferata. Daca iti aduci bivoli in curte, ei nu vor manca decat o anumita iarba. Nu vor incepe totul si orice – sunt foarte selectivi. Au o anumita atitudine fata de hrana lor. Omul este complet pierdut, nu are nici un fel de atitudine fata de mancarea sa. Mananca orice si totul. De fapt, nu exista nimic care sa nu fie mancat, pe undeva prin lume, de catre om. In unele locuri se mananca furnici. In alte locuri se manca serpi. In unele locuri se consuma caini.

Omul mananca orice. Omul este pur si simplu nebun. Nu stie ce anume este in rezonanta cu trupul sau si ce nu. Este complet confuz. In mod natural, omul ar trebui sa fie vegetarian, deoarece intregul sau corp este facut pentru legume. Pana si oamenii de stiinta sunt de acord cu faptul ca intreaga structura a corpului uman indica faptul ca omul ar trebui sa fie vegetarian. Omul este descendentul maimutelor. Maimutele sunt vegetariene – complet vegetariene. Daca teoria lui Darwin este corecta, atunci omul ar trebui sa fie vegetarian. [...]

Daca omul este vegetarian si continua sa manance carne, corpul este impovarat. In Orient, toti marii meditatori – Buddha, Mahavir – au accentuat acest fapt. Nu este rezultatul vreunui concept al non-violentei – aceasta este un aspect secundar -, dar din cauza ca vrei realmente sa ajungi la meditatie profunda, corpul tau are nevoie sa fie despovarat. Iar un corp non-vegetarian este foarte impovarat.

Uita-te numai ce se intampla cand mananci carne. Cand ucizi un animal, ce se intampla cu animalul cand este ucis? Desigur, nimeni nu vrea sa fie ucis. Viata vrea sa se prelungeasca pe sine; animalul nu moare de bunavoie. Daca te ucide cineva nu vei muri de bunavoie. Daca se repede la tine un leu si te ucide, ce se intampla cu mintea ta? Acelasi lucru se intampla cand tu ucizi un leu. Agonie, frica, moarte, angoasa, anxietate, furie, violenta, tristete – toate acestea i se intampla animalului.

Peste tot in corpul sau se imprastie violenta, angoasa, agonia. Intregul corp se umple de toxine de otravuri. Toate glandele corpului elibereaza otravuri, pentru ca animalul moare cu totul impotriva vointei lui. Si pe urma mananci carnea – acea carne poarta in ea otravurile pe care le-a eliberat animalul. Intreaga energie este otravitoare. Aceste otravuri sunt duse apoi in corpul tau. Iar carnea pe care o mananci a apartinut corpului unui animal. A avut un scop anume acolo. In corpul animalului a existat un gen de constientizare. Tu te afli pe un plan superior fata de constientizarea animalului si dupa aceea mananci carnea animalului si corpul tau coboara pe cel mai jos plan al animalului. Prin urmare, exista o prapastie intre constiinta si corpul tau, si apare tensiunea si apare anxietatea.

Ar trebui sa mananci lucruri naturale – naturale pentru tine. Fructe, seminte, legume – mananca cat mai multe cu putinta. Iar frumusetea este ca din acest gen de hrana nu poti sa mananci mai mult decat ai nevoie. Tot ceea ce este natural iti da satisfactie, deoarece iti satura corpul, te satureaza. Te simti satul. Mananca inghetata incontinuu: nu te vei simti niciodata satul. De fapt cu cat mananci mai multa, cu atat ai manca mai multa. Nu este un aliment – mintea ta este pacalita. Acum nu mananci potrivit nevoilor corpului tau; mananci doar pentru a simti gustul inghetatei. Limba a preluat controlul. Limba nu ar trebui sa controleze nimic. Nu stie nimic despre stomac. Nu stie nimic despre corp. Limba are un anumit scop pe care trebuie sa-l implineasca: sa guste mancarea. Natural, limba trebuie sa judece – aceasta este singura ei functie – care hrana este pentru corp – pentru corpul meu – si care nu. Este pur si simplu portarul de la intrarea; nu este stapanul. Iar daca portarul de la intrare devine stapan, se ajunge la confuzie. Scopul postului este de a fi un mijloc, niciodata de a fi un sfarsit.

Insistentele mele nu se indreapta in sensul dietei, ci in sensul constientizarii.

Mancarea nu te face spiritual, insa daca esti spiritual, obiceiurile culinare ti se vor schimba!

***
Bhagwan Shree Rajneesh: Echilibrul Corp – Minte

Intoarcerea la origini

Existenta este energie, ea este miscarea energiei care se realizeaza in multe sensuri diferite si care imbraca multiple forme. In cazul existentei umane, energia se numeste kundalini. Kundalini este energia concentrata in corpul si sufletul omului.

Energia este manifestata sau nemanifestata. Kundalini reprezinta intotdeauna potentialul vostru, suma tuturor posibilitatilor voastre. Este energie in stare latenta. Iar caile de trezire ale energiei Kundalini au drept scop actualizarea acestui potential. Deci, in primul si in primul rand sa spunem ca forta kundalini nu este ceva unic; cuvantul desemneaza energia specific umana. In acelasi timp, de obicei numai o mica parte este activa, o parte infima. Si nici aceasta parte nu functioneaza in mod armonios; ea este in conflict, provocand suferinte si angoasa. In cazul in care energia voastra functioneaza in mod armonios, totul e bine; daca nu (cand ea este in contradictie cu ea insasi), sunteti nefericiti. Suferinta provine intotdeauna dintr-o energie aflata in conflict, si orice bucurie, orice fericire provin dintr-o energie aflata in armonie.

De ce ramane energia totala in stare potentiala? De ce nu este ea actualizata? Deoarece ea nu este necesara in actiunile de rutina zilnice. Numai partea necesara, numai partea solicitata intra in functiune. Rutina zilnica nu solicita totalitatea energiilor, ci doar o parte infima. Si daca aceasta parte infima nu este inca in armonie, aceasta provine dintr-o viata de zi cu zi ne-integrata.

Nevoile voastre se afla in conflict. Societatea va cere un lucru, iar instinctele va cer exact lucrul opus. Cerintele sociale si cele personale sunt in conflict. Societatea isi are pretentiile ei, morala si religia pe ale ei. Si tocmai aceste conflicte impiedica omul sa devina un intreg aflat in armonie; ele au transformat omul intr-o fiinta fragmentara.

Dimineata doriti ceva, dupa amiaza altceva. Sotia va cere un lucru, iar mama lucrul opus. Astfel obligatiile zilnice devin conflictuale, si mica parte manifestata din energia voastra totala este in contradictie cu ea insasi.

Dar problema este si mai vasta. Partea manifestata a energiei voastre este intr-un permanent conflict cu partea inca nemanifestata. Actualul este intr-un neincetat conflict cu potentialul. Potentialul vrea sa se manifeste si actualul il reprima.

In termeni psihologici, inconstientul este intotdeauna in conflict cu constientul. Constientul incearca sa domine inconstientul, in masura in care manifestarea acestuia din urma ar reprezenta pentru el un pericol. Constientul este sub control, in timp ce potentialul, inconstientul, nu este. Aveti posibilitatea de a controla constientul, dar eruptia inconstientului va aduce pe un teritoriu nesigur pe care nu sunteti capabili sa il administrati. Constientului ii este frica de acest fapt. Iata deci originea celui de al doilea conflict, mai vast si mai profund decat primul si in care constientul se confrunta cu inconstientul, energia manifestata cu energia care cauta posibilitati de a se manifesta.

Din aceste doua tipuri de contradictii rezulta lipsa voastra de armonie. Si aceasta lipsa de armonie face ca energia vostra sa vi se opuna. Energia implica miscare, iar miscarea se face intotdeauna de la nemanifestat la manifestat, de la samanta la arbore, de la intuneric la lumina.

Miscarea nu este posibila decat in absenta reprimarii. Altfel ea este distrusa (armonia este distrusa) si energia voastra se transforma intr-un dusman. Voi sunteti ca o casa dezbinata, ca o multime. Voi nu mai sunteti unul, ci mai multi.

Aceasta situatie anormala este totusi aceea a omului. Ea explica uratenia, suferinta din lume. Bucuria si frumusetea nu vin spre voi decat daca energia vitala cunoaste miscarea, o miscare fluida si linistita -nereprimata, neinhibata, integrala, nefragmentata - care nu este in conflict cu ea insasi ci este un tot organic. O energie care a realizat unitatea armonioasa, astfel am putea defini kundalini. Kundalini nu este decat un cuvant tehnic ce desemneaza energia totala in stare de unitate, de miscare, de armonie ne-conflictuala - o energie cooperanta, complementara si organica. O asemenea energie produce o transformare imediata - unica si necunoscuta.

Cand energiile voastre sunt in conflict, in acest caz sunteti incercati de nevoia de a va elibera de ele. Pentru voi este singurul mod de a fi in armonie. Numai ca facand acest lucru, energia vitala, vitalitatea voastra, coboara in corpul vostru, iese din corpul vostru. Miscarea directionata descendent este aceeasi ca miscarea ce se indreapta spre exterior, la fel cum miscarea ce se indreapta in sus este aceeasi cu miscarea ce tinde spre interior. Cu cat energiile voastre urca mai mult in corp, cu atat ele il penetreaza mai mult; cu cat energiile voastre coboara in corp, cu atat ele ies mai mult. Astfel, daca va eliberati de energiile conflictuale, voi simtiti o usurare, dar aceasta insemna sa aruncati fragmente din viata voastra, la intervale regulate de timp. Este o sinucidere lenta. De fapt noi suntem fiinte sinucigase in masura in care energia noastra nu s-a unificat devenind armonioasa, cat timp miscarea ei nu se indreapta spre interior.

Eliberandu-va de o parte din energia voastra puteti simti o usurare, dar aceasta usurare este obligatoriu momentana, deoarece voi insiva reprezentati o sursa de energie constanta. Energia se va acumula din nou, si va fi necesar sa va eliberati din nou. Ceea ce numim de obicei placere, nu este in realitate decat o descarcare a energiilor conflictuale. Ca si cum am arunca o povara. Si acest lucru este intotdeauna negativ. Fericirea dimpotriva, este pozitiva. Ea nu apare decat odata cu actualizarea energiilor.

Atunci cand, in loc sa eliminati energiile, acestea infloresc in voi, cand in loc sa fiti in conflict cu ele, va uniti cu ele, se produce o miscare spre interior: Si aceasta este nesfarsita. Ea se aprofundeaza neincetat si, cu cat mai mult tinde spre interior, cu atat mai mult aduce beatitudinea si extazul.

Aveti deci doua posibilitati. Prima consta in descarcare: va eliberati de energiile care va impovareaza, energii inutilizabile, prin intermediul carora nu puteti fi creativ. Este starea de spirit anti-kundalini. Atitudinea obisnuita a omului se manifesta impotriva energiei kundalini. Energia circula de la centru la periferie, deoarece aceasta este directia in care va indreptati. Kundalini inseamna exact miscarea opusa, adica fortele, energiile care se indreapta de la periferie spre centru.

Miscarea spre interior, miscarea indreptata spre centru face sa rezulte beatitiudinea, in timp ce miscarea indreptata spre exterior provoaca, simultan, bucurie si suferinta. Bucuria este momentana, insa suferinta domneste in permanenta. Bucuria este prezenta doar in mod intermitent, cand exista speranta sau asteptarea unui lucru. Rezultatul real se manifesta insa intotdeauna prin suferinta.

Fericirea voastra consta in asteptare, speranta, dorinta, vis, care nu fac decat sa va elibereze de povara voastra; este un proces complet negativ. Ea nu exista in realitate, ceea ce experimentati fiind doar o absenta momentana a suferintei. Si aceasta absenta voi o numiti fericire.

Voi creati fara incetare noi energii. De fapt este insasi definitia vietii: capacitatea de a produce, in mod constant, forta vitala. Odata cu stingerea acestei capacitati, apare moartea. Paradoxul este urmatorul: voi produceti fara incetare energie si nu stiti ce sa faceti cu ea. Odata creata, va debarasati de ea; iar cand nu o aveti, sunteti nefericiti, bolnavi.

Cand nu este creata energie sunteti bolnavi; cand este creata, la fel. In primul caz boala provine din lipsa de forta, in al doilea caz ea provine din energia care va apasa ca o povara. Sunteti incapabili sa o armonizati, sa o faceti creatoare, beatifica. Ati creat-o, si nestiind ce sa faceti cu ea, o expulzati in afara voastra. Apoi reincepeti sa creati energie. Acest lucru este absurd, dar aceasta absurditate constituie inlantuirea obisnuita a momentelor existentei umane: se creaza constant energie, care devine - in mod constant - o povara, deci trebuie - in mod constant - sa o eliberam.

Acest lucru explica de ce activitatea sexuala are o importanta, o semnificatie atat de mare: este unul din cele mai bune mijloace de a scapa de propria energie. Intr-o societate a abundentei, sursele de creatie a energiei devin mai numeroase, la fel si tensiunile, si pentru a va elibera de acestea recurgeti de obicei la actul sexual. Voi creati energie in interiorul vostru, apoi o aruncati in afara voastra. Fara incetare. Daca sunteti dotat cu inteligenta si subtilitate, veti intelege absurditatea acestui proces, lipsa completa de sens si - in cele din urma - inutilitatea unui asemenea mod de existenta. Nu sunteti oare in acest caz un instrument folosit la crearea energiei si la expulzarea ei? Are vreun sens acest mecanism? De ce trebuie el sa existe? Doar ca sa fie un instrument prin care energia este creata si apoi expulzata? Cu cat sunteti mai sensibil, cu atat mai mult puteti intelege stupiditatea vietii, asa cum o cunoasteti.

Kundalini insemna remedierea unei situatii absurde, insemna crearea unei situatii in care totul sa aiba un sens. Stiinta energiei kundalini este printre cele mai subtile. Si stiintele fizice se ocupa de energie, dar de energia materiala, nu de cea psihica. In ceea ce priveste kundalini yoga, ea analizeaza energia psihica. Este o stiinta a lumii metafizice, transcendente.

La fel ca si energia materiala, energia psihica poate fi creativa sau distructiva. Neutilizata, ea este distructiva; utilizata, ea este creativa. Dar ea se mai poate utiliza si intr-o maniera ne-creativa. Pentru a o face creativa trebuie sa intelegeti ca nu este vorba doar de o realizare partiala a propriului vostru potential. In acest caz, cand cea mai mare parte a potentialului vostru ramane in stare latenta, situatia produsa nu este - in nici un caz - creativa.

Potentialul vostru energetic trebuie sa fie realizat, actualizat in totalitatea sa. Exista metode pentru aceasta. Energia voastra trebuie sa se trezeasca. Pana acum dormea, la fel ca un sarpe. Astfel denumim energia kundalini: forta sarpelui, a sarpelui care doarme.

Daca vi s-a intamplat sa vedeti vreodata un sarpe care doarme, veti sesiza analogia: el este incolacit, fara sa faca nici cea mai mica miscare. Dar un sarpe se poate ridica drept, pe coada sa, datorita energiei sale. De unde si utilizarea sa ca simbol. La fel ca si sarpele, energia voastra vitala este incolacita si adormita. Dar ea se poate trezi, se poate "ridica" daca potentialul ei este actualizat in intregime. De aici rezulta transformarea voastra.

Viata si moartea nu sunt decat stari energetice. Viata implica o energie in miscare, iar moartea o energie inerta. Viata insemna energie trezita, moartea energie ce doarme. Deci, conform kundalini yoga, voi nu sunteti - de obicei - decat partial vii. Cu o parte a energiei voastre actualizata, restul dormind atat de profund, incat e ca si cum ea nici nu ar exista.

Dar energia care doarme poate fi trezita. Metodele prin care kundalini yoga vizeaza actualizarea energiei sunt multiple. De exemplu: pranayama (controlul respiratiei). Trezirea este posibila datorta respiratiei tocmai datorita faptului ca exista un pod intre energia voastra vitala {prana - sursa originara a vitalitatii) si existenta voastra, intre potential si actual.

Modificand ritmul repsirator, schimbati imediat intregul vostru sistem energetic. In timpul somnului aveti o respiratie specifica, in stare de veghe aveti o respiratie specifica. La fel atunci cand sunteti furiosi, cand iubiti, cand sunteti prinsi in pasiunea actului sexual. Datorita prezentei unei calitati specifice a fortei vitale in fiecare stare de spirit diferita, respiratia voastra se modifica.

Starea de furie cere o cantitate mai mare de energie la periferia fiintei voastre. Similar in caz de pericole (daca trebuie sa faceti fata unui atac, sa va aparati). Un suvoi de energie pleaca din centrul fiintei voastre.

In masura in care o mare parte din energie paraseste corpul vostru prin intermediul actului sexual, apare epuizarea. Tot astfel, va simtiti epuizati dupa o explozie de furie. Dupa momentele de iubire, dimpotriva, va simtiti reimprospatati (la fel si dupa rugaciune). De ce? In momentele de iubire, absenta pericolului face ca nici o energie sa nu fie necesara in partea periferica a fiintei voastre: sunteti relaxat, in armonie, iar energia se indreapta spre interior. Cand energia curge astfel spre interior, are loc o regenerare.

Dupa exercitii de respiratie profunda, va simtiti,. de asemenea, regenerati. Energia voastra se indreapta spre interior, si de fiecare data cand se intampla acest lucru, va simtiti revitalizati, in plenitudinea fortelor; sunteti intr-o buna dispozitie.

Altceva: cand energia va penetreaza, respiratia se modifica, ea devine calma, ritmica, armonioasa. In anumite momente nu o mai simtiti; aveti impresia ca s-a oprit. Ea a devenit atat de subtila! Energia nemaifiind necesara, respiratia se opreste. In starea de samadhi, in extaz, avem impresia ca respiratia a incetat complet. Miscarea energiei spre exterior devenind inutila, respiratia se opreste.

Datorita pranayama-ei, energia potentiala din interiorul vostru se trezeste treptat Dar aceasta poate fi captata si prin asanas (posturile specifice din yoga), corpul vostru fiind cuplat in orice punct la sursa de energie. Fiecare postura are deci un efect corespunzator asupra sursei de energie.

Postura in care statea Buddha este numita padmasan, postura lotusului. Ea se numara printre posturile ce necesita foarte putina energie. Daca sunteti asezati, cu spatele foarte drept, echilibrul este atat de bine realizat incat va uniti cu pamantul. Legile gravitatiei nu mai actioneaza. Si daca mainile si picioarele voastre sunt plasate astfel incat sa formeze un circuit inchis, electricitatea vitala circula in acest circuit. Postura lui Buddha este o postura in cerc, in care energia este circulara, ea nu scapa spre exterior.

De obicei energia scapa spre exterior prin degete, maini sau picioare. Asa se explica de ce femeile rezista mai bine la boli decat barbatii, si de ce au o viata mai lunga. Cu cat forma unui corp este mai rotunda, cu atat mai putina energie poate scapa spre exterior.

Daca actul sexual nu le epuizeaza prea mult pe femei acesta se intampla deoarece forma organului lor sexual este rotunda, deoarece organul lor este absorbant. Barbatii sunt de obicei epuizati, deoarece - din cauza formei sexului lor - ei cheltuiesc o mai mare cantitate de energie, nu numai biologica ci si psihica.

In padmasan toate punctele prin care ar putea avea loc pierderi energetice se unesc, astfel incat energia nu se poate indrepta spre exterior. Picioarele sunt incrucisate, mainile ating picioarele si picioarele centrul sexului. Si cum spatele este foarte drept, ne sustragem atractiei gravitationale. Nu exista nici o pierdere de energie si putem deci sa uitam in intregime corpul. Ochii trebuie sa fie inchisi sau intredes-chisi, globii oculari in repaus, deoarece ochii sunt - la randul lor - un punct prin care se realizeaza pierderi energetice importante.

Chiar si atunci cand visati pierdeti multa energie, din cauza miscarii ochilor vostri. De fapt, in cazul in care vreti sa stiti daca o persoana viseaza sau nu, este suficient sa-i puneti degetele pe pleoape. Daca ochii se misca, persoana respectiva tocmai viseaza. Treziti-o, si va va povesti ce visa. Daca globii oculari sunt imobili, insemna ca somnul ei este profund si fara vise, asa numita sushupti, intreaga energie se indreapta spre interior.

Asanas-urite, pranayama se numara printre numeroasele metode prin intermediul carora facem suvoiul energiilor sa curga spre interior. Curgand astfel ele se amesteca, deoarece in centru suvoiul nu poate fi decat unic. Deci, cu cat energia voastra se indreapta mai mult spre interior, cu atat sunteti mai armoniosi. Conflictele dispar. In centrul fiintei conflictele sunt inexistente; exista o unitate organica totala. De unde si beatitudinea.

Altceva: asanas-urile si pranayama actioneaza ajutand corpul. Sunt importante, desigur, dar numai din punct de vedere fizic. In cazul conflictelor mentale eficienta lor este foarte limitata, corpul si mentalul nefiind - de fapt doua entitati separate, ci doua componente ale unei aceleasi entitati. Voi nu sunteti corp si minte; sunteti corp/minte (psyche/soma sau soma/psyche). Ne referim de obicei la corp ca fiind o entitate si la minte ca fiind o alta, cand - de fapt - corpul si spiritul sunt cei doi poli ai unei aceleasi energii. Corpul este material, mintea subtila, dar energia care le traverseaza este identica.

Este bine sa lucram asupra ambelor. Pentru corp exista hatha yoga: asanas-urile, pranayama etc; pentru minte exista raja yoga si alte tipuri de yoga care se ocupa in principal de atitudinile mentale.

Corpul si mintea au la baza aceeasi energie. Astfel, daca atunci cand sunteti furiosi, va controlati respiratia, furia se risipeste. Daca puteti sa respirati ritmic, furia nu va poate domina, si nici pasiunea sexuala. Ea va fi in interiorul vostru, dar intr-o forma nemanifestata. Nimeni nu o va remarca, nici macar voi insiva. Furia, pasiunea sexuala sunt stari ce pot fi suprimate. Datorita respiratiei ritmice le puteti reduce intensitatea pana in punctul in care nici macar voi nu mai sunteti constienti de ele. Furia, pasiunea sexuala sunt inca prezente: corpul le-a suprimat, dar ele raman intacte in interiorul vostru.

Este bine sa lucrati simultan asupra corpului si mintii. Asupra corpului prin intermediul metodelor yoga, asupra mintii prin intermediul constiintei. Datorita faptului ca lucrurile devin mai subtile odata cu practica yoga, trebuie sa fiti mai constient. Cand sunteti furiosi, furia voastra este atat de evidenta incat ea este perceptibila fara dificultate. Dar odata cu practica pranayama furia devine mult mai subtila, astfel incat avem nevoie de un plus de constiinta, de o sensibilitate mai fina, altfel nu o putem percepe. Deoarece corpul nu mai reactioneaza la ea, iar expresia fizica dispare in intregime.

Cei care practica tehnici de extindere a campului constiintei simultan cu tehnicile yoga, invata sa penetreze regiuni ale constiintei mai profunde. Tehnicile yoga nu aplica actiunea constiintei decat asupra materiei grosiere. Si daca modificati ceea ce este grosier fara a modifica subtilul, va veti gasi in fata unei dileme, in care conflictul apare intr-o maniera diferita.

Yoga reprezinta un ajutor, dar un ajutor partial. Restul provine din ceea ce Buddha numea vigilenta, atentie. Practicati yoga astfel incat miscarile corpului vostru sa devina ritmice si concordante cu miscarile interioare, dar practicati - simultan - si atentia.

Fiti atenti atunci cand respirati. In yoga este necesara modificarea procesului respirator. Fiind atenti, sunteti atent la respiratie in starea in care este. Doar atat. Daca sunteti capabili sa fiti constienti de respiratia voastra, veti constientiza - de asemenea - propriile procese ale gandirii. Nu exista constientizare a proceselor gandirii fara constientizarea procesului respirator.

Cei care se straduiesc sa realizeze priza constiintei direct asupra procesului gandirii nu obtin nici un rezultat. Este un obiectiv dificil, obositor. Respiratia este poarta mentalului. Daca va opriti respiratia, fie si pentru o clipa, gandurile voastre se opresc. Cand ne oprim respiratia, gandirea se opreste si ea. Daca ganditi haotic, si respiratia voastra este - de asemenea - haotica. Respiratia reflecta instantaneu modul vostru de gandire.

Buddha mentioneaza metoda anapanasati: yoga atentiei asupra suflului care intra si care iese. El spune: "incepeti cu aceasta", si are dreptate. Este de preferat sa ne concentram mai intai asupra respiratiei, si nu asupra proceselor gandirii. Odata ce realizati perceptia miscarilor subtile ale respiratiei sunteti capabili sa percepeti si miscarile subtile ale gandirii.

Constientizarea procesului gandirii schimba calitatea mentalului; asanas-urile si pranayama schimba calitatea corpului. Apoi vine si momentul in care corpul si mentalul se unesc unul cu celalalt, fara nici un conflict. Cand cele doua lucreaza in mod sincron, nu mai sunteti nici corp, nici mental. Va cunoasteti pentru prima data in calitate de Sine. Este transcendenta.

Dar transcendenta nu se realizeaza decat in absenta oricarui conflict, in acest moment de armonie, in care corpul si mintea sunt unite, in care nu exista nici un conflict, le transcendeti pe amandoua. , Nu mai sunteti nici unul, nici altul. Dintr-un anumit punct de vedere, nu mai sunteti nimic; sunteti constiinta. Nu constiinta a ceva, ci constiinta in sine.

Aceasta constiinta fara obiect al constiintei produce explozia. Ceea ce este potential se actualizeaza. Explodati intr-un nou univers, care este ultim. Si aceasta implinire este cea spre care tind toate religiile.

Drumurile spre realitatea ultima sunt intr-un numar foarte mare. Putem vorbi sau nu despre kundalini; este neesential. Kundalini nu este decat un cuvant care poate fi inlocuit cu un altul. Dar semnificatia lui este inevitabil prezenta; intr-un fel sau altul, in calitate de curgere interioara a energiei.

Curgerea interioara a energiei constituie unica revolutie, unica libertate. Daca nu o cunoasteti, produceti infern dupa infern, deoarece cu cat va indepartati mai mult spre exterior, cu atat va indepartati mai mult de voi insiva. Si cu cat sunteti mai departe de voi insiva, cu atat sunteti mai bolnav si intr-o stare de dizarmonie.

Kundalini este izvorul originar de energie al intregii vieti, dar voi sunteti separati de el printr-o multime de obstacole. V-ati instrainat de voi insiva si nu stiti cum sa reveniti la lacasul vostru. A reveni la lacasul vostru este ceea ce va invata stiinta yoga. In ceea ce priveste transformarea umana, kundalini yoga este stiinta cea mai subtila.

M-ati intrebat de ce metodele traditionale erau sistematice, iar a mea haotica. Metodele traditionale sunt sistematice tocmai datorita faptului ca oamenii din trecut, pentru care ele au fost concepute, erau diferiti. Omul contemporan este un fenomen cu totul nou. Nici o metoda traditionala nu poate fi folosita ca atare, deoarece omul - asa cum este el acum - nu a mai existat in trecut. Deci, intr-o anumita masura, metodele traditionale nu sunt cele mai adecvate.

Astfel, corpul a suferit schimbari uriase. El nu mai este la fel de natural ca atunci cand Patanjali si-a dezvoltat sistemul sau de yoga. El este cu totul diferit. Este atat de denaturat, incat nici o metoda traditionala nu ii mai poate fi de vreun ajutor.

In trecut yoghinii nu aveau dreptul sa ia medicamente - absolut deloc - in masura in care modificarile de ordin chimic fac aplicarea metodelor nu numai dificila, ci si periculoasa. Mai mult, in zilele noastre intreg mediul ambiant este alterat: omul, apa, societatea, conditiile de viata. Nimic nu mai este natural. Va nasteti intr-un cadru artificial si cresteti in interiorul lui. In consecinta, metodele traditionale se dovedesc a fi periculoase. Este mai bine sa li se aduca unele schimbari ce se impun ca urmare a situatiei contemporane.

Altceva: calitatea mentalului s-a modificat in mod esential. Pe vremea lui Patanjali, centrul personalitatii umane nu era intelectul ci inima. Si inaintea lui Patanjali era si mai jos, sub ombilic. Hatha yoga a conceput metode utile si semnificative pentru fiintele al caror centru al personalitatii se situa in regiunea ombilicului. Apoi centru a devenit inima, si numai in acel moment s-a putut recurge la bhakti yoga. Aceasta cale s-a dezvoltat in Evul Mediu, deoarece tocmai in aceasta epoca s-a realizat transferul centrului personalitatii intre ombilic si inima.

Orice metoda trebuie sa fie adaptata persoanei careia ii este destinata. In zilele noastre nici macar bhakti yoga nu mai este convenabila. Centrul personalitatii s-a indepartat si mai mult de ombilic. in prezent acest centru este intelectul.

Asa se explica de ce teorii ca acelea ale lui Krishnamurti au un anumit rasunet. Nu mai este nevoie nici de metoda, nici de tehnica, ci doar de intelegere (doar atat). Numai ca, daca acestea se situeaza doar la nivel verbal, intelectual, nu se schimba nimic, nu se transforma nimic. In acest caz, nu rezulta decat o acumulare de informatii.

Daca fac apel mai degraba la metode haotice decat sistematice, este tocmai datorita faptului ca ele sunt de un mare ajutor pentru a cobora centrul, pentru a-l scoate in afara intelectului. In acest caz metodele sistematice sunt neputincioase, sistematizarea fiind un domeniu specific intelectului. Ele nu fac altceva decat sa il intareasca, dandu-i mai multa energie.

Metodele haotice fac abstractie de intelect. Ele il fac inactiv. Ele creaza un asemenea haos incat centrul este coborat automat din intelect pana la inima. Daca practicati metoda mea de Meditatie Dinamica cu convingere, in maniera ne-sistematica si haotica, atunci centrul vostru se stabileste in inima. Are loc un catharsis. Catharsisul este indispensabil din cauza uriasei represiuni exercitate de intelect asupra sentimentelor voastre. Intelectul vostru a luat in stapanire o parte atat de mare a fiintei voastre, incat va aflati total sub dominatia sa. Nu mai exista loc pentru inima, astfel incat aspiratiile acesteia sunt reprimate. Voi nu ati ras niciodata, nu ati trait niciodata, nu ati facut niciodata ceva din toata inima. Gandirea sistematizeaza intotdeauna, transforma lucrurile in abstractiuni matematice, reprimand astfel sentimentele.

Este mai bine deci sa folosim in primul rand o metoda haotica, metoda ce transfera centrul constiintei din intelect spre inima. In al doilea rand, facem apel la catharsis care deschide si elibereaza inima, care ne face sa aruncam represiunile. Odata ce inima este usoara si libera, centrul de constiinta este impins si mai jos; el se stabileste in regiunea ombilicului. Aici se gaseste izvorul vitalitatii, izvorul potential al corpului, al spiritului si a orice altceva.

Folosesc aceasta metoda intr-un scop foarte precis. In stadiul in care va aflati, metodologia sistematica ar fi neputincioasa, deoarece gandirea s-ar folosi de ea ca de un instrument propriu. Nici bhajans nu sunt eficiente, inima fiind prea stramtorata pentru a se putea darui in intregime cantului. Cantecele, rugaciunea nu vor fi pentru ea decat o modalitate de eschivare. O inima plina de represiuni, nu se poate nicicum dedica rugaciunii. Nu am intalnit in existenta mea nici o persoana care sa fie capabila sa realizeze in mod profund rugaciunea autentica. Rugaciunea este imposibila, in masura in care insasi iubirea a devenit o imposibilitate.

Constiinta trebuie condusa spre izvorul ei, spre radacinile ei. Numai atunci poate avea loc o transformare. De aceea, folosesc metode haotice.

Fiind intr-o stare de haos, creierul vostru isi inceteaza activitatea. Astfel, daca va aflati la volanul unei masini si cineva traverseaza brusc strada in fata voastra, reactia este atat de rapida incat ea nu poate apartine creierului. Actiunea creierului nu este imediata. El reflecteaza la ceea ce trebuie si nu trebuie facut. In caz de risc de accident, cand apasati frana, se ridica o senzatie din regiunea ombilicului, ca si cum ar fi reactia stomacului vostru. Constiinta voastra coboara spre ombilic din cauza riscului de accidentare. Daca accidentul ar fi fost previzibil, creierul si-ar fi vazut de treaba, dar cum el este neasteptat, necunoscutul va invadeaza. Atunci remarcati faptul ca s-a realizat o coborare a constiintei in interiorul corpului, pana la ombilic.

Daca intrebam un calugar zen: "Care este centrul gandirii voastre?", el isi pune mainile pe stomac. Cand occidentalii i-au intalnit pe calugarii japonezi pentru prima data, au fost surprinsi. "Cum, voi ganditi cu stomacul? Povesti!" insa raspunsul este foarte semnificativ. Constiinta poate actiona plecand de la oricare centru al corpului, si cel mai aproape de sursa originara este ombilicul. Cel mai indepartat de sursa originara este creierul, astfel incat daca energia vitala se indreapta spre exterior, centrul de constiinta devine creierul. In caz contrar, ombilicul sfarseste prin a deveni acest centru.

Pentru a intoarce constiinta spre radacinile sale, acolo unde se afla sediul tuturor transformarilor, sunt indispensabile metode haotice. In caz contrar, veti continua sa transpuneti totul in cuvinte, in mod inutil. Nu ajunge numai sa stim ceea ce este bine pentru a realiza o schimbare, este necesara o transformare a radacinilor.

O persoana care stie ceea ce este bine dar nu poate actiona, se enerveaza cu atat mai mult. Ea intelege dar ramane neputincioasa, intelegerea nu are nici un sens decat daca provine din ombilic, de la radacini. Intelegerea intelectuala nu aduce cu sine schimbarea.

Realitatea ultima nu se poate cunoaste prin inteles, deoarece faptul de a actiona in mod cerebral va pune in conflict cu radacinile din care ati provenit. Orice problema provine din faptul ca v-ati indepartat de ombilic. Viata si moartea voastra isi au sediul in ombilic. Trebuie sa reveniti la radacini, dar aceasta revenire este dificila.

Obiectul disciplinei kundalini yoga este energia interioara si traiectul ei interior. Ea isi propune sa aduca atat corpul cat si mintea in punctul de transcendenta. Aici, totul se schimba: corpul, mintea, existenta. Totul este viata.

Un car cu boi este util, dar este depasit. In prezent conduceti o masina, iar tehnica de conducere este diferita. Aceea care era valabila pentru carul cu boi, nu mai este adecvata acum.

Metodele traditionale gasesc o rezonanta in interiorul nostru datorita vechimii lor, si datorita faptului ca o multime de oameni au atins realizarea prin ele. Ele sunt neadecvate pentru noi, dar nu erau la fel si pentru Buddha, Mahavira, Patanjali sau Krisna. Pentru ei, ele aveau un sens; ei se puteau baza pe ele. Vechile metode risca sa fie lipsite de sens in zilele noastre, dar datorita faptului ca Buddha a atins realizarea prin intermediul lor, ele ne atrag. Cei care sunt legati de traditii spun: "Buddha a atins realizarea datorita lor, de ce nu as atinge-o si eu?" In realitate situatia noastra este cu totul diferita. Atmosfera, regiunile gandirii s-au modificat in intregime. Orice metoda este conceputa pentru o situatie specifica, un mental specific, un om specific.

La extrema opusa il intalnim pe Krishnamurti, care refuza metodele in bloc. Pentru a face acest lucru, el este fortat sa renunte si la Buddha. Este cealalta fata a monedei. Daca refuzati metodele, trebuie sa il refuzati si pe Buddha, si daca nu il refuzati pe Buddha, nu puteti nici sa-i refuzati metodele.

Acestea sunt pozitii extreme, iar extremele sunt intotdeauna false. Nu puteti refuza un lucru fals si sa alegeti opusul sau, deoarece si acesta va fi fals. Adevarul este intotdeauna la mijloc. Deci, dupa parerea mea, faptul ca vechile metode sunt ineficiente nu inseamna ca nici o metoda nu este eficienta, ci faptul ca metodele trebuie sa se schimbe.

Non-metoda este, la randul ei, o metoda. Se intampla ca pentru o anume persoana non-metoda sa fie singura metoda conveniabila. O metoda nu este valabila decat in functie de un anumit individ; adevarul ei nu este general. Adevarurile generale sunt intotdeauna false. Deci, o metoda sau un sfat se aplica invariabil unei fiinte umane specifice: atentiei sale, mintii sale, lui si nimanui altcuiva.

Si acest punct ridica - de asemenea - o serie de dificultati in zilele noastre. In trecut exista o relatie directa intre maestru si discipol. Era o relatie, o comunicare personala. La ora actuala, aceasta relatie este impersonala. Maestrul vorbeste unei multimi si in termeni generali. Numai ca adevarurile generale sunt false. Un lucru nu are sens decat in functie de un individ in particular.

Aceasta dificultate o intalnesc zilnic. Daca ma cautati si imi puneti o intrebare, raspunsul meu se adreseaza voua, nimanui altcuiva. Alta data, altcineva imi va pune o intrebare, iar raspunsul meu va fi valabil doar pentru el. Cele doua raspunsuri pot fi contradictorii, in masura in care personalitatea celor doi indivizi este contradictorie. Deci, daca vreau sa va ajut, trebuie sa ma adresez voua in particular. Si daca trebuie sa ma adresez fiecarui individ in parte, voi fi nevoit sa spun o multime de lucruri contradictorii.

Cei care vorbesc in termeni generali sunt coerenti, dar in acest caz adevarul este denaturat, deoarece pentru a fi adevarata, o declaratie trebuie sa se adreseze unui individ in particular.

Desigur, adevarul este etern (el nu este nici nou nici vechi), dar el ramane realizarea, scopul. Mijloacele sunt valabile sau nu pentru un individ determinat, pentru un mental, pentru o atitudine specifica.

Daca privesc situatia asa cum este ea, omul contemporan este atat de schimbat incat are nevoie de metode, de tehnici noi. Metodele haotice reprezinta un ajutor pentru mintea contemporana, in masura in care aceasta minte este - ea insasi - haotica. Acest haos, revolta omului modern, oglindeste revolta corpului contra mintii si contra actiunii sale represive. Pentru a ne exprima in termenii sistemului yoga, este revolta centrilor inimii si ombilicului contra creierului.

Si acesti doi centri se razvratesc impotriva creierului deoarece acesta din urma a monopolizat intregul teritoriu al sufletului uman. Si aceasta situatie a devenit intolerabila. Asa se explica de ce universitatile sunt locuri in care domneste rebeliunea. Acest lucru nu este intamplator. Daca privim societatea ca pe un corp organic, putem considera universitatea ca fiind capul, creierul.

Din cauza felului de a fi rebel al mintii moderne, aceasta este foarte indulgenta fata de metodele suple si haotice. Meditatia dinamica ajuta indepartarea centrului de constiinta de creier. Astfel, adeptul acestei metode inceteaza sa doreasca sa se revolte, in masura in care cauza revoltei sale dispare. El se simte bine.

Pentru mine meditatia nu provoaca numai o renastere, o transformare a individului; ea pune si bazele pentru o transformare a societatii in ansamblul ei, a fiintei umane ca atare. Omul are de ales intre a se sinucide si a-si transforma propria energie.


***

Nota: Meditatia Dinamica (si alte tehnici concepute de Osho) este descrisa detaliat in cartea "Meditatia Dinamica". Metoda se compune din cinci etape de zece minute fiecare. Prima consta intr-o respiratie profunda, rapida, haotica, practicata in scopul trezirii energiei. A doua consta intr-un catharsis, o eliberare a represiunilor ce au devenit constiente prin procesul respirator. Urmeaza apoi a treia etapa: repetarea energica a sunetului hu, care atinge centrul sexului si face energia sa urce in corp. Aceasta etapa este urmata de zece sau cincisprezece minute de tacuta nemiscare (meditatia propiu-zisa). Exercitiul se incheie cu zece sau cincisprezece minute de celebrare, in care ne exprimam beatitudinea simtita in a patra etapa si pe care o redam universului cu multumire. 

(Cand vorbim de o reactie viscerala prin aceasta intelegem o reactie instinctiva ce vine din centrul fiintei - nu din minte, ci din fiinta in sine. Este probabil ca reactiile noastre sa provina cu atat mai mult din acest centru cu cat ne aflam mai uniti cu centrul fiintei, ele nemaiprovenind din mental.)

Osho: "Revolutia interioara"

Sexul, Iubirea si Rugaciunea

Trei etape spre divin

- Ati putea sa ne vorbiti despre semnificatia spirituala a energiei sexuale? Cum putem ajunge sa sublimam si sa spiritualizam activitatea sexuala? Putem face dragoste astfel incat aceasta sa fie o meditatie, incat aceasta sa devina un salt spre starile superioare de constiinta?

Nu exista energie sexuala ca atare. Energia este una si aceeasi pretutindeni. Centrul sexual este unul din locurile ei de trecere, unul din canalele sale de iesire; in actul sexual o folosim intr-un anumit mod determinat. Energia vitala este una singura, dar ea se poate  manifesta in mai multe feluri diferite. Cand ea devine biologica, este vorba de energie sexuala.

In actul sexual nu facem altceva decat sa folosim energia intr-un fel specific. Nu se pune deci problema sublimarii. Daca imprimati energiei vitale o schimbare de directie, parasiti domeniul sexual. Dar nu are loc, in acest caz, nici o sublimare: are loc o transformare.

Prin centrul sexual trece curentul natural, curentul biologic al energiei vitale; in el energia isi gaseste utilizarea ei inferioara. intelegeti cuvantul "natural" prin aceea ca fara sex viata nu ar fi fost posibila, si termenul de "utilizare inferioara" in sensul in care el formeaza baza, si nu punctul culminant. Cand credeti ca sexul reprezinta totul, intreaga viata nu este decat un teren viran. Este ca si cum am pune neincetat noi baze, fara sa construim niciodata casa careia acestea ii sunt destinate.

Sexul nu reprezinta decat o posibilitate de transformare a energiei vitale. Din acest punct de vedere, totul este perfect. Dar cand il consideram singurul lucru posibil, cand el devine singura cale pentru energia vitala, atunci el este distructiv. Sexul este un mijloc, nu un scop. Si mijloacele nu au nici un sens decat in masura in care realizam scopul in vederea caruia au fost concepute. Cand folosim in mod gresit mijloacele, totul se prabuseste. Daca sexul devine centrul vietii (si aceasta este situatia in zilele noastre), confundam mijlocul cu scopul. Sexul furnizeaza baza biologica datorita careia devine posibila viata, datorita careia ea se poate perpetua. El este un mijloc si nu trebuie sa devina un scop.

Imediat ce sexul devine un scop, dimensiunea spirituala dispare. Daca, dimpotriva, devine o meditatie, atunci se indreapta in directia dimensiunii spirituale. El este folosit ca trambulina. Sublimarea nu are sens, deoarece energia ca atare nu este nici sexuala, nici spirituala. Ea este neutra, ea nu are nume. Numele ei provine de la spatiul pe care il traverseaza. Si acesta nu desemneaza energia in sine, ci forma luata de ea. Cand va referiti la energia sexuala, prin aceasta intelegeti o energie care foloseste canalul sexual, canalul biologic. Aceeasi energie devine spirituala imediat ce se indreapta spre Divin.

Energia in sine este neutra. Cand se exprima pe plan biologic, o numim sexuala. Cand se exprima pe plan afectiv, o numim iubire, ura, furie, cand se exprima prin intelect, ea se transforma in stiinta, in literatura. Cand traverseaza corpul, o numim fizica. Cand traverseaza spiritul, o numim mentala. Diferentele nu provin din energia ca atare, ci din utilizarea pe care i-o dam.

In consecinta, este impropriu sa vorbim de "sublimare a energiei sexuale". in caz de neutralizare a canalului sexual, energia devine pura. De fapt, energia este intotdeauna pura. Cand ea se manifesta folosind poarta divina, ea devine spirituala, insa forma nu este nimic altceva decat o manifestare.

Cuvantul "sublimare" se afla la originea unor asocieri deplasate. Orice teorie a sublimarii este o teorie a represiunii. Cand folositi termenul de "sublimare sexuala", acesta vrea sa exprime faptul ca va opuneti activitatii sexuale.  insusi cuvantul exprima aceasta condamnare.

Ma intrebati ce atitudine sa adoptati fata de sex. Orice actiune directa este o forma de reprimare. Singurele metode valabile sunt indirecte, metode prin care nu va ocupati absolut deloc de energia sexuala, ci mai degraba incercati sa deschideti poarta care duce spre Divin. Odata deschisa, toate energiile converg spre ea. Energia sexuala este absorbita. Imediat ce exista posibilitatea unei fericiri superioare, formele inferioare de fericire isi pierd sensul. Nu este nevoie sa le reprimati sau sa luptati contra lor ele vor disparea. Sexul nu este deci sublimat: este transcens.

Nici o actiune negativa asupra energiei sexuale nu o poate transforma. Dimpotriva, cu aceasta ocazie veti crea in voi un conflict distructiv. Luptand impotriva unei energii, luptati impotriva propriei voastre fiinte. Si din aceasta lupta nu iese nimeni invingator.

Uneori aveti impresia unei victorii, alteori aveti impresia ca victoria a fost obtinuta de pulsi-unile sexuale. Uneori pulsiunile sexuale dispar si credeti ca le controlati, alteori ele revin si se manifesta, si tot ceea ce ati castigat se reduce la zero. Nu putem castiga o lupta dusa impotriva propriei energii.

Daca energiile voastre sunt utilizate altfel, in sfere mai extatice, problema sexuala dispare. Si nu pentru ca energia ar fi fost sublimata; acest lucru nu s-a intamplat datorita interventiei voastre. in realitate in voi s-a deschis o cale ce duce spre o mai mare beatitudine, iar energia voastra circula in mod automat, spontan, in aceasta directie.

Daca tineti in mana niste pietricele si gasiti pe neasteptate diamante, lasati pietricelele sa cada, fara ca macar sa va dati seama, si aceasta ca si cum nici n-ar fi existat vreodata. Ele cad oarecum de la sine. Nici macar nu va aduceti aminte ca ati renuntat la ele sau ca le-ati aruncat. Nu a avut loc nici o sublimare: o sursa de bucurie superioara a izvorat, si celelalte (inferioare) au secat de la sine.

Procesul este atat de automat, atat de spontan, incat nici o actiune pozitiva impotriva sexului nu este necesara. Orice actiune intreprinsa impotriva unei energii este negativa. Actiunea reala, pozitiva, nu are absolut nici o legatura cu sexul, ci cu meditatia. Nici macar nu va dati scama de disparitia pulsiunii sexuale, energia fiind absorbita de ceea ce este nou.

Cuvantul "sublimare" este periculos, deoarece poarta in sine o nuanta de antagonism, de conflict. Sexul trebuie luat drept ceea ce este: baza biologica a vietii. Nu ii conferiti un sens spiritual sau antispiri-tual. intelegeti-i realitatea.

Daca il vedeti ca pe o functie biologica, nici o problema. Problema apare atunci cand ii conferiti un sens spiritual. Nu ii dati nici un sens pe care nu il are; nu creati in jurul sau o problema filozofica. Fiti realisti. Nu intreprindeti o actiune in favoarea sau impotriva sexului. Acceptati-1 ca normal; nu luati fata de el o pozitie anormala.

La fel cum aveti ochi si maini, tot astfel aveti un sex. La fel cum nu va va trece prin cap sa va revoltati contra faptului de a avea ochi si maini, tot astfel nu va ridicati impotriva faptului ca aveti un sex. in acest fel, problema   folosirii  sexului   devine lipsita de sens.

Faptul de a crea odihotomie in favoarea sau in detrimentul sexului nu are sens. Aveti un sex: este un lucru cert. Existenta voastra se datoreaza sexului, iar voi sunteti programati astfel incat sa puteti da viata prin intermediul lui. Sunteti o veriga intr-un lant foarte lung.

Corpul vostru fiind supus mortii, este programat pentru a crea un corp care sa-1 inlocuiasca.

Moartea este o certitudine. De unde si imensa obsesie a sexului. Cum nu veti ramane la nesfarsit pe acest pamant, corpul vostru trebuie sa fie inlocuit printr-un altul care sa fie nou, care sa fie o copie exacta. Daca sexul are o atat de mare importanta, este tocmai datorita faptului ca natura intreaga pune accentul asupra lui, in caz contrar specia umana ar disparea. Daca ar fi depins de vointa, nu ar mai fi existat nici un singur om pe pamant. Daca suntem atat de obsedati de sex, daca pulsiu-nea sexuala este atat de coercitiva, atat de puternica, este tocmai datorita faptului ca intreaga natura este de partea lui. Fara sex viata nu poate exista.

Motivul pentru care problema sexuala este atat de importanta in cazul fiintelor preocupate de aspectul spiritual provine din faptul ca pulsiunea sexuala este atat de non-voluntara, atat de coercitiva, atat de naturala. Sexul este indicatorul care ne permite sa verificam daca energia vitala a intalnit divinul. Nu putem sti in mod direct daca o persoana a atins Divinul: daca este in posesia diamantelor.

Ceea ce putem sti este daca a aruncat pietricelele, in masura in care acestea reprezinta tot ceea ce noi cunoastem. Ajungem sa stim in mod direct daca o persoana a transcens sexul, in masura in care sexul este tot ceea ce noi cunoastem.

Pulsiunea sexuala este atat de dificil de dominat, atat de non-voluntara, forta ei este atat de mare, incat ea nu poate fi transcendata decat daca am atins Divinul. Astfel brachmacharya devi ne indicatorul ce permite sa stim daca o persoana a atins Divinul.

Daca l-a atins, atunci sexul, in acceptiunea sa obisnuita, nu exista pentru respectiva persoana.

Aceasta nu inseamna ca daca renuntam la sex atingem Divinul. Reciproca nu este valabila. Cineva descopera diamantele si arunca pietricelele pe care le avea in mana, dar nu si invers. Se pot arunca pietricelele, dar aceasta nu insemna ca am realizat ceva superior.

In acest caz sunteti intr-o stare intermediara: cu un mental reprimat, dar nu depasit. Pulsiunea sexuala se agita in voi si creaza un infern.

Nu este o transcendenta. Pulsiunea sexuala reprimata atrage dupa sine uratenia, boala, nevroza, perversiunea.

Asa zisa atitudine religioasa in problema sexului a creat o sexualitate pervertita, o cultura complet nevrozata din punct de vedere sexual. Sunt impotriva unei astfel de atitudini. Sexul are un rol biologic si nu este nimic rau in acest rol. in consecinta, nu il combateti, deoarece apare pericolul perversiunii. Iar atitudinele perverse nu reprezinta in nici un caz un progres, ci o cadere sub limita normalitatii, un pas facut in directia nevrozei. Si atunci cand represiunea va deveni atat de puternica incat nu o veti mai putea controla, se produce o explozie, iar aceasta explozie va va domina.

Voi sunteti toate calitatile, toate posibilitatile umane. Sexualitatea normala este sanatoasa, actiunea represiva este cea care o imbolnaveste. Va este foarte usor sa mergeti spre Divin plecand de la o sexualitate normala; ceea ce este greu si intr-un anumit fel imposibil, este sa o faceti cu un mental nevrozat. Trebuie sa va regasiti mai intai sanatatea, sa regasiti normalitatea. Apoi vine si ziua in care sexul poate fi depasit.

Stiind toate aceste lucruri, ce este mai bine sa facem? Sa intelegem ce este sexul! Faceti dragoste perfect constienti! Iata secretul care ne deschida o noua usa. Daca faceti dragoste in mod inconstient, sunteti un instrument in mainile evolutiei biologice; daca o faceti in mod constient, tocmai aceasta constiinta este o meditatie profunda.

Actul sexual este atat de involuntar, vointa voastra este atat de putin implicata in el, incat este dificil sa-l practicati in mod constient - dificil, dar nu imposibil. Daca puteti fi constienti in timpul acestui act, nu va mai exista nici o alta actiune din viata pe care sa o realizati in mod inconstient. Nici o actiune nefiind atat de profunda ca actul sexual.

Cand putem ramane constienti in timpul actului sexual, ramanem constienti pana la moarte. Profunzimea actului sexual, este aceeasi cu a mortii; cele doua sunt simetrice. Atingeti acelasi punct prin ambele. Prin urmare, daca stiti sa ramaneti constienti pe parcursul actului sexual, realizati un lucru extraordinar, de o valoare inestimabila.

Astfel, transformati actul sexual intr-o meditatie. Nu luptati impotriva pulsiunii sexuale, nu o contracarati. Cultivati o atitudine binevoitoare, o atitudine de simpatie fata de sex. Datorita lui realizati cel mai profund dialog cu natura.

De fapt, actul sexual nu este in realitate un dialog intre un barbat si o femeie. Este un dialog intre un barbat si natura, datorita unei femei, un dialog intre o femeie si natura, datorita unui barbat. Timp de cateva momente va aflati in curentul cosmic, in armonia celesta, in acord cu intregul, in acest fel barbatul se intregeste prin femeie si femeia prin barbat. Barbatul nu este un intreg, nici femeia nu este.

Ei sunt, si unul si celealalt, o parte din intreg. Si de fiecare data cand realizeaza unirea sexuala, ei sunt in armonie cu natura intima a lucrurilor, cu Tao. Din aceasta armonie se poate naste o fiinta biologica. Daca sunteti inconstienti, nu exista nici o alta posibilitate.

Daca, dimpotriva, sunteti constienti, actul poate sta la baza unei nasteri pentru voi insiva, a unei nasteri spirituale. Prin el, renasteti. Participand constient la actul sexual, deveniti martor al acestuia. in acest caz, transcendeti sexul, deoarece pozitia de martor este eliberatoare. Constrangerea a disparut; nu mai sunteti un participant inconstient. Devenind spectator, transcendeti actul. Stiti ca nu sunteti numai un corp fizic. Forta martorului care este in voi a cunoscut ceva superior.

Acest "ceva superior" nu se poate cunoaste decat in masura in care va indreptati spre propriile voastre profunzimi. Nu este o intalnire de suprafata. in cazul actului de cumparare, de exemplu, constiinta voastra nu poate patrunde prea profund deoarece este vorba despre un act obisnuit in cazul omului, actul sexual reprezinta de obicei singurul act prin intermediul caruia poate deveni martor al propriilor sale profunzimi intime.

Cu cat meditati mai mult prin intermediul sexului, cu atat actul in sine are un efect mai mic asupra voastra. Meditatia se naste si creste; in acest proces de crestere in voi se deschide o poarta si aspectul sexual dispare. Nu este vorba de o sublimare: ganditi-va la frunzele care cad dintr-un copac. Copacul ignora faptul ca frunzele sale stau gata sa cada. Tot astfel, voi nu va dati seama ca pulsiunea mecanica a sexului este pe punctul de a va parasi.

Meditati datorita actului sexual, faceti din el un obicei al meditatiei.

Sexul sa fie pentru voi ca un templu. In acest fel il transcendeti, si -astfel - va transformati. Aspectul sexual al actului va disparea, dar fara ca voi sa exercitati nici cea mai mica represiune, fara sa existe nici o sublimare. El devine neadecvat, lipsit de sens. Ati trecut dincolo de el.

Este la fel ca un copil care creste: jucariile ii devin indiferente. Nu exista nici sublimare, nici represiune. Este o problema de crestere, de maturitate. Jucariile erau bune pentru copilul care acum a crescut.

Tot astfel, cu cat meditati mai mult, cu atat va veti simti mai putin atrasi de sex. Si cu timpul, spontan, fara a face nici cel mai mic efort constient in sensul sublimarii, energia voastra isi va schimba directia. in loc sa se scurga prin centrul sexual, ea va lua directia meditatiei, deschizand poarta care duce la Divin.

Inca un lucru. Ati folosit cuvintele "sex" si "iubire". De obicei aceste doua cuvinte sunt folosite ca si cum s-ar gasi intr-o intima asociere, ceea ce nu este cazul. Iubirea nu infloreste decat odata cu disparitia preocuparilor sexuale. Pana atunci ea ramane o iluzie; ea este un preludiu al actului sexual, ea pregateste scena pentru actul sexual. Este o introducere, o prefata pentru actul sexual. Deci, cu cat legatura sexuala intre doua fiinte este mai mare, cu atat mai putina iubire exista; in masura in care prefata este - in acest caz - inutila.

Daca doua persoane se iubesc si ele nu fac dragoste, este vorba de o iubire romantica. Dar, imediat ce intervine actul sexual, iubirea dispare. Nevoia sexuala este atat de abrupta, atat de impetuoasa in sine, incat are nevoie de o introducere, de un preludiu. Iubirea, asa cum o cunoastem, nu este decat un vesmant pentru a acoperi goliciunea actului sexual. Daca reflectati cu atentie asupra iubirii asa cum o intelegeti, veti recunoaste pulsiunea sexuala gata sa se manifeste. Ea va asteapta intotdeauna la cotitura. Iubirea este un dialog; actul sexual este o pregatire.

Felul de iubire pe care il puteti experimenta voi este asociat sexului, dar numai in calitate de preludiu. Odata cu interventia actului sexual, iubirea dispare. Acest lucru explica de ce casatoria ucide iubirea romantica, si aceasta in mod absolut. Cei doi parteneri fac cunostinta unul cu celalalt, iar preludiul, iubirea, devine de prisos.

Adevarata iubire nu este o prefata, ci un parfum. Ea nu apare inainte de relatia sexuala, ci dupa. Nu este un prolog, ci un epilog. Daca dupa actul sexual incercati un sentiment de compasiune fata de partenera insemna ca iubirea creste. Si daca meditati, veti incerca acest sentiment de compasiune. Daca meditati pe parcursul actului sexual, partenera voastra nu va fi un simplu instrument de placere fizica.

Veti incerca fata de ea/el un sentiment de gratitudine, deoarece amandoi ati atins stadiul unei profunde meditatii. Din aceasta meditatie se naste o noua prietenie, deoarece ati comunicat - unul prin intermediul celuilalt - cu natura, ati avut o viziune trecatoare a profunzimilor necunoscute ale realitatii. Va uneste un sentiment de gratitudine si compasiune. incercati un sentiment de compasiune pentru suferinta si cautarea celuilalt, pentru un semen, un tovaras de drum, un prieten care cauta.

Si numai daca actul sexual este meditativ, numai atunci el este infasurat intr-un anumit parfum: o senzatie ca iubirea nu este doar un preludiu al actului ci provine dintr-o crestere, dintr-o maturizare, ca ea este o implinire a meditatiei. Iubirea se compune din gratitudine, prietenie, compasiune. Daca aceste trei elemente sunt prezente, iubirea voastra este reala.

Si daca aceasta forma de iubire apare, ea transcende sexul. Iubirea infloreste datorita sexului, dar il transcende. Putem sa o comparam cu o floare; ea creste incepand cu radacinile, dar merge mai departe decat ele. Si nu mai exista nici un drum de intoarcere. Daca iubirea infloreste, aspectul sexual dispare. De fapt aceasta este una din posibilitatile prin care putem sti daca iubirea a inflorit.

Elementul sexual este ca o cochilie: ea trebuie sparta pentru ca iubirea sa se poata naste. Odata cu aparitia iubirii, cochilia dispare. Este sparta; am aruncat-o.

Elementul sexual nu dispare in favoarea iubirii decat prin meditatie, in caz contrar, veti repeta la nesfarsit acelasi act, iar in final, va veti plictisi. Actul devine din ce in ce mai monoton, si nu simtiti nici macar un strop de gratitudine fata de partenera. Dimpotriva. incercati un sentiment de amagire, de ostilitate; celalalt va domina. Va domina din punct de vedere sexual in masura in care aveti nevoie de el.

Deveniti sclavul lui, deoarece nu va puteti lipside actul sexual. Dar este imposibil sa aveti un sentiment de prietenie pentru cel al carui sclav va simtiti. Iar cei doi parteneri incearca fiecare acelasi sentiment: ca partenerul este stapan. Vor nega si vor combate dominatia, dar vor continua acelasi act. Aceasta va deveni pura rutina. Va veti bate cu partenerul, apoi va veti impaca, apoi veti reincepe sa va bateti. Iubirea este cel mult o ajustare. Nu puteti fi amabil cu celalalt, nici nu puteti sa aveti compasiune in ceea ce-1 priveste. Dimpotriva, exista cruditate si violenta, veti avea senzatia ca sunteti amagit. Ati devenit un sclav. Din asemenea raporturi sexuale iubirea nu poate inflori; acestea raman simple raportui sexuale.

Realizati experienta sexuala! Nu va fie frica, pentru ca frica nu duce niciunde. Daca trebuie sa va fie frica de ceva, este tocmai de frica insasi. Nu va temeti de realitatile sexuale si nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Lupta isi are radacinile tot in frica. "Lupta" si "fuga" sunt reactii ale fricii. in consecinta, nu fugiti si nici nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Acceptati-o ca atare. Aventurati-va in profunzimile actului sexual, intelegeti-1 in totalitate; impliniti-1 meditand. in momentul meditatiei, se deschide o poarta. Intrati intr-o dimensiune necunoscuta si simtiti o fericire mult mai mare.

Starea pe care o cunoasteti va face sa incercati o fericire atat de intensa, incat elementul pur sexual isi pierde orice sens, cade de la sine. Energia voastra nu mai este indreptata in aceasta directie. Energia se indreapta intotdeauna spre fericire. in masura in care relatiile sexuale aduc aceasta fericire, energia se concentreaza in actul sexual. Dar daca sunteti in cautarea unei bucurii si mai intense, care o transcende pe aceea realizata prin actul sexual, care este mai infloritoare, mai profunda, energia isi opreste de la sine scurgerea spre centrul sexual.

Cand actul sexual este o meditatie, iubirea infloreste, si aceasta inflorire este o miscare ce se realizeaza in directia Divinului. De aceea iubirea este divina. Actul sexual este fizic, dar iubirea este spirituala. Si in momentul in care floarea iubirii este deschisa, rugaciunea incepe sa apara - o urmeaza. Sunteti aproape de Divin, aproape de casa voastra.

Acum, incepeti sa meditati asupra iubirii: este etapa a doua. in momentul de comuniune, in momentul de iubire, incepeti sa meditati.

Meditati profund, si pe deplin constient. in acest caz nu va avea loc unirea a doua corpuri. Pe plan pur sexual are loc unirea a doua corpuri, in iubire, sunt doua suflete. Dar aceasta ramane o intalnire, o intalnire intre doua fiinte umane.

La acest nivel, considerati iubirea tot astfel cum ati considerat inainte planul sexual. Percepeti comuniunea, intalnirea interioara, raportul interior. in acest fel, realizati si transcenderea iubirii; si veti atinge stadiul rugaciunii. Acest fel de rugaciune este o poarta. Prin ea se realizeaza intotdeauna o intalnire, dar nu intre doua fiinte umane; este comuniunea dintre voi si totalitate. Celalalt, in calitate de entitatedistincta, a disparut. Exista un celalalt impersonal - existenta in totalitate-si voi.

Cu toate acestea, rugaciunea ramane - la randul ei - o intalnire, astfel incat va veni si clipa in care va trebui sa o transcendem. in cadrul rugaciunii, entitatea care se roaga si Divinul: bhakta si bhagwan sunt doua entitati distincte. Rugaciunea ramane o intalnire. Aceasta explica de ce Meera sau sfanta Tereza au putut folosi termeni sexuali pentru a descrie experientele lor facute in starea de rugaciune.

Este bine sa meditati in momentele in care va simtiti intr-o stare adecvata rugaciunii. Si in acest caz, pastrati-va calitatea de martor.

Constatati comuniunea care exista intre voi si totalitate, fapt ce necesita o constiinta foarte subtila. Daca sunteti capabil sa ramaneti constient in cadrul intalnirii voastre cu totalitatea, veti transcende simultan entitatea "voi" si totalitatea. Sunteti totalitatea. Iar aceasta totalitate este dincolo de dualitate, ea este o unitate perfecta.

Aceasta unitate este cautata de unii prin intermediul sexului, de altii prin iubire, de altii prin rugaciune. Aspiratia tuturor se indreapta spre aceasta unitate. Chiar si prin intermediul actului sexual. Bucuria va inconjoara, deoarece timp de o clipa, cunoasteti unitatea.

Actul sexual se desface, devine iubire, iar iubirea devine rugaciune. Rugaciunea se aprofundeaza si ajunge la o totala transcendeta, la unitatea totala.

Aprofundarea se realizeaza - invariabil - prin meditatie. Metoda este aceeasi. Planurile, dimensiunile, etapele variaza, nu insa si metoda.

Patrundeti in profunzimile actului sexual si veti descoperi iubirea. Pat-rundeti in profunzimile iubirii si veti descoperi rugaciunea.

Patrundeti in profunzimile rugaciunii si va veti dizolva in unitate. Unitatea este totalitatea, extazul, fericirea.

in consecinta, este foarte important sa nu adoptati o atitudine defensiva. Divinul este prezent in toate actele. Poate ca el se ascunde sub un vesmant, voi sunteti cei care trebuie sa-1 dezgoliti, sa-1 dezvaluiti. Sub vesmintele de la suprafata, veti descoperi altele, mai stranse: scoateti-le. Nu veti fi satisfacuti, nu veti fi pe deplin multumiti decat daca realizati unitatea in completa ei nuditate.

Imediat ce l-ati descoperit in intregime pe celalalt, imediat ce este in intregime gol, va uniti cu el, deoarece - in acest caz - el nu mai este o entitate distincta, ci voi insiva. De fapt, prin intermediul celuilalt, fiecare din noi se cauta pe sine. Veti gasi propriul vostru lacas la poarta altuia.

Odata ce realitatea a fost dezvaluita, deveniti una cu ea, deoarece ceea ce va diferentia de ea erau vesmintele. Vesmintele reprezinta bariera, astfel incat nu puteti dezvalui pe voi insiva. Asa se explica de ce meditatia este o arma dubla: ea dezvaluie realitatea, la fel de bine ca si pe voi insiva. Realitatea este dezvaluita, si voi de asemenea. Si in aceasta clipa de perfecta nuditate, de vid total, voi deveniti Nu sunt deci impotriva sexului, ceea ce nu inseamna ca sunt pentru. Ma pronunt pentru implicarea totala in profunzimile acestui act, pentru a descoperi regiunile ce il transcend. Aceste regiuni transcendente sunt intotdeauna prezente, dar in general actul sexual se realizeaza intr-un timp atat de scurt incat partenerii nu pot face altceva decat sa ramana la suprafata lucrurilor. Daca, dimpotriva, traiti actul in profunzimea lui, veti fi recunoscatori Divinului pentru faptul de a va fi deschis o poarta, prin intermediul lui. Ceilalti nici macar nu vor banui ca sunt atat de aproape de o dimensiune spirituala.

Oamenii sunt in general atat de tensionati incat au creat o iubire factica care, in loc sa apara dupa actul sexual, il precede - o iubire cultivata, artificiala. Tocmai din acest motiv iubirea dispare odata cu satisfacerea dorintei sexuale. insa adevarata iubire se situeaza intotdeauna dincolo de actul sexual, ea se ascunde in spatele lui. Daca intrati profund in acest act, daca meditati in el cu un spirit religios, starea de iubire va inflori in voi.

Nu sunt contra sexului si nu sunt pentru iubire. Sexul trebuie sa fie trans-cens. Meditati asupra sexului, transcendeti-l. Prin meditatie inteleg faptul ca trebuie sa-1 traiti in mod total constient si vigilent. El aduce cu sine o imensa bucurie, dar puteti la fel de bine sa treceti pe langa el ca un orb, si sa-1 ratati. Trebuie sa incetati sa fiti orbi, trebuie sa deschideti ochii Daca ochii va sunt larg deschisi, actul sexual poate sa va duca spre calea unitatii. Picatura de apa se poate uni cu oceanul. Si aceasta este dorinta oricarei picaturi de apa. in orice actiune, in orice dorinta, voi regasiti aceasta aspiratie. Fiti constienti de ea. Urmati-o. Este o aventura extraordinara! In zilele noastre omul traieste in mod inconstient. Dar, cu toate acestea, puteti realiza acest lucru. Este dificil, dar nu imposibil. Iisus, Buddha, Mahavira l-au realizat, si oricine poate face la fel.

Cand practicati actul sexual cu multa intensitate, atentie, sensibilitate, transcendeti elementul pur sexual. Nu este vorba de nici o sublimare. Dupa transcendere, nu se mai pune problema sexului, nici macar a sublimarii sexuale. Exista doar iubire, rugaciune si unitate.

Cele trei etape ale iubirii sunt urmatoarele: iubirea fizica, iubirea psihica si iubirea spirituala. Odata ce toate cele trei au fost depasite, atingeti Divinul. Cand Iisus spunea: "Dumnezeueste iubire", el dadea cel mai exacta definitie a iubirii, deoarece ultimul lucru pe care il intalnim in drumul spre Divin este iubirea. Dincolo de ea domneste necunoscutul, iar necunoscutul nu poate fi definit. Nu il putem defini pe Dumnezeu decat prin ultima noastra realizare: iubirea. Dupa acest punct nu mai exista nici o experienta, pentru ca nu mai exista nici experimentator. Picatura s-a unit cu oceanul!

Mergeti pas cu pas, dar cu o atitudine binevoitoare, fara tensiuni sau conflicte. Ramaneti pur si simplu atenti. Atentia este singura lumina in noaptea intunecata a vietii. Duceti cu voi aceasta lumina pentru a explora viata.

Cautati si scotociti prin cele mai ascunse unghere. Divinul fiind pretutindeni, nu va ridicati impotriva niciunui lucru.

Dar nici nu intarziati asupra anumitor lucruri: treceti la altele. O bucurie si mai mare va asteapta. Trebuie sa continuati calatoria. Daca aveti ocazia sa faceti dragoste, faceti-o! Daca iubirea vine spre voi, folositi iubirea. Nu va ganditi la ea in termeni de reprimare sau sublimare, nici in termeni conflictuali. Divinul se ascunde in spatele oricarui lucru. in consecinta, nu combateti nimic, nu fugiti de nimic. Oriunde ati fi, in-dreptati-va spre prima poarta ce vi se ofera, si veti progresa. Nu va fixati niciunde si va veti atinge tinta, deoarece viata este pretutindeni.

Iisus spunea: "Domnul este sub fiecare piatra", dar - din pacate - voi nu vedeti decat pietrele. Transcendeti aceasta stare de spirit.

Daca pulsi-unea sexuala vi se pare potrivnica, ea devine ca o piatra: opaca, si nu puteti vedea dincolo de ea. Acceptati actul sexual, meditati asupra lui si piatra va deveni transparenta. Veti vedea prin ea si o veti uita. Nu va veti aminti decat de ceea ce se gaseste sub piatra.

Ceea ce devine transparent dispare. Nu transformati deci pulsiunea sexuala in piatra, faceti astfel incat sa devina transparenta. Si acest lucru este posibil datorita meditatiei.

"Revolutia interioara" - Osho

Nota: O mare varietate de tehnici de meditatie legate direct de activitatea sexuala sunt tratate de Osho intr-o serie de 80 de conferinte asupra lucrarii "Vijana Bhairava Tantra".